Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la prima mea zi de voluntariat incep sa zambesc si sa ma simt mai bine. Numele meu este Adrian Enache si am 22 de ani. Prima iubire, primul sarut, prima dragoste sunt experiente de neuitat, dar nu cred ca egaleaza sentimentul primei zilei de voluntariat. S-a intamplat la varsta de 16 ani, am fost la o scoala generala, la ora de dirigentie sa stau de vorba cu elevii despre drepturile copilului. Nu aveam experienta, nu aveam cunostinte in domeniu, nu stiu daca aveam altceva in afara de curaj. In definitiv eu aveam 16 ani, iar copiii pe care trebuia sa-i motivez sa coopereze la orele respective aveau 12 ani.
Nu mica mi-a fost mirarea cand am observat ca nu am avut batai de cap si chiar am reusit sa-i conving pe copilasi sa participe la concursul national privind drepturile copilului. Fiecare scoala in care existau voluntari Salvati Copiii, se putea inscrie in acest concurs, cu un proiect pe tema drepturilor copilului. La sfarsitul anului cele mai bune proiecte mergeau intr-o tabara nationala care avea loc la Sarata Monteoru, judetul Buzau.
A doua experienta majora pe care am trait-o in calitate de voluntar Salvati Copiii a fost cea de moderator al atelierului Nonviolenta, din cadrul taberei nationale. Cea mai dura lectie pe care am putut sa o primesc a fost cand un copil orb, care era prezent in tabara, a tinut neaparat sa arunce cu mingea de baschet cu care ma jucam, la un cos aflat in curte. Bineinteles, primele incercari de a inscrie au fost in zadar, dar baietelul nu s-a dat batut. Nu a renuntat in ciuda insistentelor persoanelor mature care se mai aflau in tabara si a continuat sa arunce la cos pana ce a reusit sa atinga panoul si apoi, sa inscrie primul cos. Nu pot sa descriu in cuvinte bucuria copilului cand a aflat ca a inscris primul lui cos. Ca si cum nu ar fi fost de ajuns lectia de pasiune si incredere in fortele proprii pe care ne-a oferit-o a continuat sa arunce la cos, pana ce a inscris trei cosuri consecutive. Prin exemplul personal, acest baietel mi-a marcat capitolul intitulat incredere in sine si perseverenta.
De la experienta cu Salvati Copiii si pana in ziua de azi urmeaza multe capitole din domenii diverse de activitate. Dupa doi ani petrecuti in Salvati Copiii m-am hotarat ca este vremea unei schimbari si astfel am cunoscut Brigada de Voluntari. Prin intermediul lor voluntariam la cele mai mari concerte din tara, unde interactionam cu persoane interesante si simpatice.
Un alt lucru cu care ma mandresc este acela ca in ciuda faptului ca armata nu mai este obligatorie, eu am facut o saptamana de armata in cadrul detasamentului Mircea cel Batran din Constanta. Am fost selectat intr-o tabara NATO desfasurata de catre MAPN in colaborare cu Cercetasii Romaniei, la care am participat si in care timp de o saptamana am simtit viata grea pe care o traieste un soldat. Am invatat ce inseamna sa porti bocanci pe timp de vara, am facut un traseu pe munte de 5 km intr-o ora, am facut zeci de flotari pentru fiecare greseala savarsita. Cel mai greu mi-a fost sa invat “sa tin cadenta” si s-a defilez la parada de final. Am invatat ca viata pe care o traim in fiecare zi, este infinit mai buna decat cea a unui soldat, am invatat ca “ordinele nu se discuta, se executa” si am invatat sa-mi spal hainele, sa spal toaletele si dusurile si nu in ultimul rand am invatat ca fiecare secunda conteaza si ca trebuie sa ma bucur din plin de viata pe care o am.
Am fost voluntar si in cadrul actiunilor de ecologizare desfasurate de Asociatia EcoAssist si niciodata nu mi-a fost rusine sa fac aceste lucruri, pe care multi le considera rusinoase. Imi amintesc cu placere de o actiune desfasurata la Sinaia la Cota 1500, cand cu ajutorul unor alpinisti am ecologizat o vale plina de deseuri, care proveneau de la cabana din apropiere. A fost o experienta extraordinara care m-a invatat ca munca in echipa aduce multe satisfactii si rezulte uimitoare.
Incet, incet am inceput sa prind drag de natura si dupa ecologizari, am fost coordonator la actiunile de plantare, desfasurate de Mai Mult Verde in Tara lui Andrei.

Cea mai placuta experienta pe care am trait-o a fost pe 25 septembrie, cand dupa un an de organizare pentru proiectul Let’s Do It, Romania! am reusit sa spun impreuna cu alti 200.000 voluntari care au participat la curatenie “We did it!” Let’s Do It, Romania! este experienta care mi-a marcat adolescenta si dezvoltarea personala. Pana in momentul respectiv am fost implicat in foarte multe actiuni de voluntariat, despre care nu am pomenit, dar Let’s Do It, Romania! le intrece pe toate. Am invatat ca entuziasmul si pasiunea cu care faci fiecare lucru trebuie sa te ghideze intreaga viata. Am invatat ca atunci cand cineva incearca sa-ti spuna “nu poti face asta”, trebuie sa nu te descurajezi si sa crezi in visele tale.
Voluntariatul este aerul pe care il respir si care ma face mult mai puternic. In Anul International al Voluntariatului te incurajez sa traiesti pentru a fi voluntar!