Definitiile antreprenoriatului social sunt probabil la fel de numeroase si de controversate ca antreprenorii sociali insisi. Se crede ca antreprenorii sociali sunt acei indivizi exceptionali, inzestrati cu responsabilitate si curaj, care implementeaza idei inovatoare si netestate pentru a crea schimbare sociala pozitiva. Spre deosebire de antreprenorii obisnuiti, unde succesul muncii lor se poate masura foarte simplu – in profit financiar – succesul antreprenorilor sociali este asa-numita “valoare sociala”. De aceea, in momentul in care un antreprenor social se decide daca sa dezvolte sau nu o anumita oportunitate, criteriul social (impactul in raport cu misiunea sociala setata) primeaza asupra criteriul “venit”. Pasiunea unei misiuni sociale se imbina cu disciplina, inovarea si hotararea specifice business-urilor de Silicon Valley. O multime de termeni vagi, nu-i asa?
Din punct de vedere legal, afacerile antreprenorilor sociali imbraca toate nuantele si culorile posibile, de la ONG-uri non-profit, pana la afaceri in toata regula, orientate insa catre binele societatii, si sfarsind cu hibrizi puri (firme detinute de ONG-uri sau viceversa). Granitele sunt fine si discutabile.
David Bornstein, unul dintre cei mai cunoscuti cercetatori in domeniul antreprenoriatului social, ofera urmatoarea definitie: “Antreprenorii sociali identifica solutii acolo unde ceilalti vad numai probleme. Ei vad membrii comunitatii ca parte din solutie, nu ca beneficiari pasivi.”
Peste tot in lume, o armata de organizatii sprijina antreprenorii sociali, fiecare din ele fiind dedicata unui anumit stagiu de antreprenoriat. Daca Ashoka – prima organizatie dedicata sprijinilor antreprenorilor sociali – prefera sa sustina idei care si-au dovedit pe scara larga maturitatea si eficienta, Echoing Green alege start up-urile. Alte nume de referinta in domeniu raman Fundatiile Skoll, Erste, Schwab, si Draper Richards Kaplan. In general, sustinerea acestor fundatii ia forma unei “burse” pe care antreprenorul o primeste un anumit numar de ani pentru a se putea dedica exclusiv afacerii sale sociale, fara ca grijile zilnice sa-i anihileze ambitiile. Acestui sprijin financiar i se adauga consultanta si coaching oferite pas cu pas de experti in interventii sociale, dar mai ales de experti in business de tip McKinsey & Co. Nu in ultimul rand, in anumite cazuri, fundatiile de sprijin ofera si finantare de tip seed funding, exact cum investitorii de tip “business angel” fac in relatie antreprenorii clasici.
In Romania, numele care spun ceva in domeniul antreprenoriatului social sunt NESsT (fundatia dedicata sprijinirii intreprinderilor sociale din economiile emergente), Confederatia Caritas Romania (fundatia catolica ce a reusit, in cadrul proiectului “Bridges for Inclusion”, sa demonstreze rolul economiei social in includerea sociala prin angajarea in afaceri obisnuite a persoanelor marginalizate si excluse), si Fundatia Motivation Romania (cea care, de ani de zile, promoveaza integrarea persoanelor cu dizabilitati pe piata muncii, prin dezvoltarea de modele de afaceri care le includ ca beneficiari si ca agenti economici totodata). Fondurile europene vin si ele in sprijinul dezvoltarii economiei sociale, prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, Axa 6.1.
O “specie” aparte de antreprenoriat social o constitutie asa-numitul antreprenoriat social verde, dedicat in principal cauzelor sociale “verzi” – de la dezvoltare si consum durabile, pana la protejarea biodiversitatii, agricultura ecologica si reciclat. Intr-o anumita masura, se zice ca toti antreprenorii sociali cred intr-un fel de sfanta treime urmarind concomitent sustenabilitatea financiara, sociala si de mediu a afacerilor lor. Pentru unii dintre ei insa, “core business-ul” social o constituie mediul. Reciclat de mobila, de echipament IT si de textile, cafenele green, proiecte de car pooling – sunt doar cateva solutii antreprenoriale verzi intalnite aproape peste tot in lume.
Exista insa afaceri sociale verzi care au revolutionat comunitati, ba chiar tari intregi. Fabio Rosa este brazilianul care a fondat IDEAAS (Institutul pentru Dezvoltare de Energie Naturala si Sustenabilitate). Prin aceasta organizatie el aduce in cele mai sarace comunitati braziliene, de la inceputul anilor 80 si pana azi, tehnologii ieftine si de maxima eficienta in domeniile agricol si al energiei regenerabile. Prin inchirierea de panouri solare, mii si mii de fermieri brazilieni si-au imbunatatit vietile si si-au diminuat amprenta de carbon. Albina Ruiz a inceput acum 20 de ani in cartierul El Cono Norte din Lima, Peru, unde 1,6 milioane de oameni produceau zilnic 600 de tone de gunoi, pe care municipalitatea nu reusea sa il proceseze nici pe jumate. Albina a convins sute de micro-antreprenori someri sa se ocupe de colectarea si procesarea gunoiului vecinilor contra unei taxe lunare de 1.5 dolari (echivalentul unei beri). Astazi, peste 20 de orase si 3 milioane de rezidenti din Peru folosesc schema de colectare antreprenoriala a gunoiului dezvoltata de Albina. In Turcia, Victor Ananias a fost primul antreprenor care a inceput sa vanda mancare organica, produsa local, si sa educe populatia asupra beneficiilor aduse mediului de catre agricultura organica. Afacerea sa s-a transformat intr-un lant prosper si o strategie educationala nationala. Hector Marcelli, din Oaxaca, Mexic, nu a putut sta deoparte, in momentul in care comunitatea locala, ce traia exclusiv din vanatul de testoase marine, a fost condamnata la somaj si saracie prin interdictia internationala de vanare a acelei specii protejate. 20 de ani de atunci, localitatea a devenit, prin afacerile si modelul personal oferite de Hector, un hub al industriilor prietenoase mediului, de la fabrici de cosmetice naturale si de ciocolata organica, pana la eco-turism costier.
Trasatul granitei dintre antreprenoriat social “verde” si afaceri “for profit” in domeniul energiei si tehnologiilor de mediu se dovedeste la fel de greu ca gasitul unei definitii universal valabile pentru antreprenoriat social in general. Sunt modele care inspira, sunt idei inovatoare, sunt transformari sociale care ne fac sa spunem “wow”. Obsesiile noastre obisnuite de a cauta nod in papura si de a aseza lucrurile in cutiute ne fac uneori sa nici nu remarcam idei implementate la doi pasi de noi, in Romania… pardon, in Tara lui Andrei. “Copacul de Hartie” (reciclatul de hartie produsa de companii si plantatul de copaci cu banii obtinuti ca profit), “Sacosa de Panza” (productia de sacose naturale de panza prin angajarea de persoane aflate in mare dificultate) sau Bioterra (retea de consultanta si sprijinire a fermelor organice din Romania) sunt doar trei nume de afaceri sociale verzi, romanesti 100%.
Acestea sunt doar cateva organizatii care s-au remarcat. Asteptam si propunerile tale, fie ca sunt nume din Romania sau din strainatate.