Cu mare emotie ne-am pregatit de plecarea in tabara de la Cheia, din judetul Prahova, in 30 iulie 2011, stiind ca trebuie sa ajungem la destinatie in ziua urmatoare, unde nu banuiam, insa ca ne vor astepta atatea experiente extraordinare.

Odata ajunsi in frumoasa statiune de pe Valea Teleajenului, am intalnim niste oameni minunati, care s-au ocupat de toate problemele noastre legate de cazare si care au avut grija sa ne simtim bine.

Echipa noastra a avut parte de experiente inedite, care ne-au facut sa ne simtim minunat si sa invatam multe lucruri noi, dar mai ales am deprins capacitatea de a gandi in mod independent. Nu vom uita niciodata experimentele chimice pe care le-am facut cand am sarbatorit Ziua Apei, dar nici drumetia pe care am facut-o in padure, atunci cand am urcat o stanca tinandu-ne de o coarda. Ne-a placut si atunci cand l-am ajutat pe Dragos sa se hidrateze, pentru ca fusese urmarit de un urs. Desigur a fost doar un exercitiu, nedorindu-ne sa fim protagonistii unei intalniri cu ursul. De Ziua Aerului, pe langa multe activitati foarte interesante, am traversat un parau pe o franghie, ceea ce ne-a pus curajul la incercare, dar am reusit cu totii sa ducem la bun sfarsit sarcina.

Foarte bine ne-am distrat in ziua dedicata Pamantului, cand am facut jocuri cu Maia Gaia, care ne-au dat ceva batai de cap, mai ales jocul in care ne-am legat doi cate doi mainile cu o franghie si trebuia sa le desfacem, foarte putini reusind sa se elibereze din stransoare. Cunostintele pe care le-am acumulat de ziua Pamantului ne-au facut sa constientizam faptul ca planeta noastra este in pericol din cauza poluarii. Putem reda sanatatea planetei noastre printr-o serie de masuri la indemana oricui: sa plantam copaci (lucru pe care o sa-i indemnam si pe prietenii nostri sa-l faca), sa reducem din consumul excesiv de apa, sa nu mai poluam apele si solul cu deseuri etc. Un lucru foarte important pe care l-am invatat a fost si acela de a sti ca putem recicla gunoaiele si ca le putem refolosi ulterior in gospodarie.

Ziua Focului ne-a ramas in memorie prin faptul ca am constientizat pericolul pe care-l reprezinta incendiile pentru padure si pentru tot mediul inconjurator.

Cu satisfactie, dar si cu parere de rau ca n-a tinut mai mult excursia noastra, am plecat din tabara de la Cheia, nu inainte insa de a multumi gazdelor noastre si de a-i felicita pentru ceea ce fac pentru atatia elevi.

Echipa Micii Beiuseni

„Am fost si noi in Tara lui Andrei
E verde, e curata, cu flori pe strazi si-alei
Am stat si noi in Tara lui Andrei
Nu are granite e-acolo unde vrei”

Noi cei treizeci de Bratieni, echipa portocalie din Iasi putem spune ca in perioana 14-20 august 2011 am participat la un spectacol de nota 10, in care am fost atat actori cat si spectatori. Despre ce este vorba? Despre Tabara din Tara lui Andrei, o experienta unica pe care cu siguranta nu o vom uita niciodata.

Incepand cu masurile de prim ajutor, cu exercitiile de evacuare si cu diminetile vesele petrecute alaturi de nonconformistele de la FunScience am ascultat, am invatat, ne-am distrat. Impreuna cu cele patru „voluntarite” dragi noua, am format o adevarata echipa, de fapt am fost o clasa de elevi inscrisi in „Scoala lui Andrei”.

O „scoala” in care poti invata o multime de lucruri necesare in viata fara a fi stresat de „profa” cu catalog. Aici elevii primesc numai cuvinte de lauda, diplome, medalii si pleaca cu un bagaj de cunostinte demne de invidiat.
Sa nu uitam profesionistii de la outdoor. Nu pot fi uitati deoarece activitatile desfasurate impreuna cu ei au fost cele mai fascinante. Am mers pe firul Apei, am calcat apasat pe Pamant, ne-am jucat cu Focul si ... si-am ramas in Aer. Cele patru zile incarcate de peripetii au fost rasplatite cu patru cristale descoperite dupa indelungi cautari si multiple indicii.

Ne dorim cu totii sa ramanem „repetenti” in Scoala lui Andrei, sa devenim voluntari in Tara lui Andrei si folosind toate cele invatate in acesta minunata tabara sa incercam sa transmitem tuturor copiilor ce inseamnsa sa fii macar pentru o zi Andrei.

Toti suntem cetateni ai Tarii lui Andrei, iar statiunea Cheia reprezinta o cheie care ne-a deschis sufletele.

In speranta ca si alte mari companii din tara se vor inspira din proiectele Petrom,  nu ne ramane decat sa multumim intregii echipe implicate in organizare si sa va asiguram ca ne vom inscrie si la anul in cadrul competitiei Scoala lui Andrei.

Prof. Daniela Murgescu
Echipa Bratienii
Proiect „Prin trecut spre viitor”

Am plecat in tabara pregatiti pentru ce stiam ca se intampla de obicei intr-o tabara: timp berechet pentru  jocuri si prieteni, excursii si, mai ales, libertate (doar i-am lasat acasa pe parinti).

Prima intalnire cu voluntarii din Tara lui Andrei ne-a luat un pic pe nepregatite: am aflat ca avem un program destul de strans, dar nu ne-am pierdut entuziasmul si ne-am grabit sa scapam de bagaje si de controlul medical ca sa putem merge la masa si sa iesim la joaca. Cele 2-3 ore pe care le-am petrecut dupa-amiaza ne-au intretinut buna-dispozitie. Dar seara ne-a intampinat cu o surpriza: tabara in care am intrat s-a schimbat pe neasteptate intr-un taram al aventurii in explorarea caruia trebuia sa ne angajam cu toata responsabilitatea.

Am simtit din prima dimineata ca jocurile au reguli stricte, ca trebuie sa renuntam la partidele de fotbal cu prietenii pentru a realiza stiri sau a planta copaci, ca dulciurile si sucurile sunt alimente tabu si ca intarzierile aduc cu ele efort fizic suplimentar. Si desi nu a fost usor sa ne adaptam acestui program, am devenit treptat constienti ca Tara lui Andrei e un loc diferit de cele cu care eram obisnuiti, in care trebuia sa dovedim ca putem face fata asteptarilor si ca suntem indeajuns de responsabili incat sa ne putem castiga dreptul de a deveni “cetateni” ai acestei tari. Poate ca nu am fi reusit sa intelegem cu adevarat ceea ce a urmat daca nu ar fi fost oamenii din jurul nostru, cei care cu generozitatea, rabdarea si optimismul lor ne-au fost alaturi tot timpul si ne-au facut sa ne dam seama ca orice lucru marunt conteaza si cat este de placut sa realizezi ceva  prin efort propriu. 

Am invatat lucruri pe care altfel poate ca nu am fi ajuns sa le cunoastem. Mediul inconjurator cu elementele lui a devenit centrul activitatilor noastre pe parcursul zilelor de tabara si am realizat cat de important este sa avem grija el. Voluntarii, formatorii si organizatorii ne-au ajutat sa descoperim natura si pe noi insine prin joc si ne-au coplesit cu surprizele, voia buna si energia lor. Am invatat de la celelalte echipe si de la colegi cat de frumos si satisfacator este sa lucrezi in echipa. Am aflat despre noi insine ca suntem inventivi si curajosi si ca putem face cu mult mai mult decat ne-am fi inchipuit.

Privind in urma, realizam cat am crescut doar intr-o vara. Fiecare zi din Tabara din Tara lui Andrei ne-a aratat ca nu trebuie sa asteptam sa ni se intample ceva, ci ca schimbarea porrneste de la noi si ca impreuna suntem mai puternici.

Pornim la drum intr-un nou an scolar cu nostalgie si hotarati sa aratam in continuare ca suntem adevarati “cetateni” ai Tarii lui Andrei.

Multumim organizatori, formatori si voluntari pentru zilele de neuitat ! Multumim Petrom pentru ca aveti incredere in noi, copiii, si intr-un viitor mai bun!
   

MARIANA MIROIU & ECHIPA “LOVE CHILDREN”
PROIECTUL A.L.B .- ALATURI PENTRU O LUME MAI BUNA

S-a implinit o luna de cand eu si echipa CASTELANII am facut primii pasi in tabara din Tara lui Andrei. A trecut deja un timp si dorul i-a cuprins pe toti copiii. Am stat sa ma intreb de ce? La o simpla analiza am constatat, din spusele celor mici, ca au fost in primul rand tratati cu respect si fara discriminare, tinand cont ca provin dintr-un centru de plasament. Copiii din centrele de plasament sunt si trebuie tratati egal cu cei care au o familie. Tara lui Andrei a devenit o familie pentru grupul nostru. O familie care i-a instruit sa fie mai buni, mai responsabili si cu siguranta mai increzatori in propriile forte. Superb. Daca am obtinut ceva util de la aceasta experienta a fost exact aceste lucruri, amintite anterior dar si cele pe care le voi detalia mai jos.

Mai mult experienta acumulata in Tara lui Andrei s-a materializat imediat printr-o actiune voluntara pe care copiii au realizat-o intr-o zona destul de poluata. Concret este vorba despre ecologizarea vaii Lotrului, unde Castelanii au strans peste 100 saci (60 kg fiecare sac) de gunoaie.

Ne-a uimit de asemenea atitudinea voluntarilor din echipa, care zilnic, ora de ora, erau impreuna, la bine si la greu, cu echipa noastra. Un ajutor nesperat si o dovada a ceea ce inseamna sa te dedici unei cauze. Bravo voluntarilor.
Gaia Maia, Renata Aerata, Hiper, Hiper Hidraulica si Roxy Foxy erau ca o cafea buna de dimineata care iti trezeste toate simturile si te invioreaza. Savantele i-au invatat pe copii cum functioneaza un panou cu energie solara, ce este actiunea si reactiunea, cum se poate masura presiunea atmosferica si ce este gheata carbonica. Multi o stiu ca gheata carbonica, dar in Tara lui Andrei copiii si savantele nu ii spun asa, ci ceata lui Merlin.
Dupa ce serveam pranzul, bogat si bine asezonat, plecam in cautarea spiritelor naturii: Foc, Aer, Pamant si Apa. Cautarea nu a fost usoara, ea presupunea realizarea unor diverse probe, cum ar fi: descifrarea codului Morse pentru a gasi indicii despre cristale, trasul cu arcul, nimerirea tintelor la paintball, construirea unui pod si a unui adapost din lemne si noduri, parcurgerea unui traseu pana la fabrica de imbuteliere a apei din Cheia, traversarea podului indian si coborarea pe tiroliana. Si cate alte astfel de activitati.

Sunt multe de spus, insa pe final vreau sa multumesc si celorlalte echipe din seria noastra care au dat dovada ca si-au meritat locul in Tara lui Andrei ECO TEAM, LOVE CHILDREN si ECO EXTRA CLUB.

Sper ca, odata adoptati acesti copii, sa simta in continuare ca cineva, de departe, se gandeste la ei. Caldura exprimata de ei si schimbarea din viata lor sunt cele mai frumoase multumiri la adresa celor care au creat Tara lui Andrei.

"Ce e frumos, trece repede,
Ce e minunat, zboara ca un fum,
Ce e extraordinar, se duce ca un vis,
Ce e fantastic, devine amintire..."

Pastram in amintirile noastre o saptamana de vis, alaturi de niste oameni fantastici.

AMINTIRI...Mi s-a cerut sa astern cateva impresii despre tabara din Tara lui Andrei. Ca de obicei, cand ai atat de multe de spus,partea cea mai dificila apare atunci cand nu stii care vor fi randurile initiale.
Sa pornesc,deci,cu...inceputul.

*Imi place muntele. Ma atrag inaltimile.Farmecul crestelor te face sa iti doresti mereu sa atingi cote tot mai inalte.
Eventualele nereusite anterioare,devenite efemere prin insasi esenta ambitiei,nu fac altceva decat sa te pregateasca mai bine pentru euforia inaltimilor,nevoia de (auto)depasire fiind parte integranta a firii umane.
Implinirile trecutului te imbie spre magia viitorului,transformand prezentul in stare de gratie.

*Imi plac provocarile. Fiecare zi e o noua incercare, fiecare ora - o depasire a trecutului, fiecare clipa e unica in interpreatrea individuala pe scena vietii. Ziua de ieri e istorie, ziua de maine - un mister, sa traim la maxim provocarile prezentului, transformandu-le in ,,istorii misterioase", pline de farmecul (re)descoperirii aproapelui (din noi).

*Imi plac jocurile. Cu precadere acelea care, depasind stadiul actiunilor repetitive, te pun in ipostaze de cercetare, de utilizare a imaginatiei si logicii, a aptitudinilor si atitudinilor personale, in scopul atingerii tintelor grupului.

*Imi place sa descopar. Permanent ni se dezvaluie lucruri necunoscute anterior noua: din mediul inconjurator, din firea umana, din relatiile interpersonale, din valtoarea gandurilor, din adancurile sufletului, sau din zbuciumul inimii.

Ma tot intrebam daca exista in spatiul nostru mioritic un loc in care sa intalnesc, simultan, toate cele subliniate anterior. Sa regasesti, intr-un singur loc, ingemanate, o CULME, o PROVOCARE, un JOC si o DESCOPERIRE. Le-am aflat, armonios alaturate, ingenios prezentate, intens admirate si din plin degustate, in spatiul generos al Taberei de la Cheia.

Sintetizand, afli aici peisaje mirifice, al caror parfum iti patrunde adanc in suflet, atragandu-te, ca un magnet, chemandu-te tainic sa revii.
Si, cum glasului inimii nu i te poti opune, vom reveni, la randu-ne in acest tinut de basm al Tarii lui Andrei, dorindu-ne ca aceasta stare de gratie sa devina, curand, o normalitate cotidiana a societatii noastre, decorul perfect pentru derularea aventurilor unor ,,Ciresari” contemporani, un loc de (re)descoperire a propriilor limite, de descatusare a creativitatii, de crestere a coeziunii echipei, pentru realizarea scopului declarat :transformarea locurilor in care traim, in spatii de poveste.

Si, cum orice poveste are un final fericit, sa facem un exercitiu de imaginatie, inchipuindu-ne un ideal al timpului ce va sa fie :
Treptat, asistam la cresterea si maturizarea micilor personaje ce au evoluat in tabara, crezand, cu tarie, in implinirea lor, contribuind la punerea in practica a celor invatate in aceste zile, in decorul Tarii lui Andrei.
Semintele implicarii sociale, sadite in sufletele lor, la aceasta varsta frageda, vor rodi bogat in viitor, aducand in preajma tuturor schimbarile (de mentalitate) mult asteptate de generatii intregi.

Primii sositi, in ultima serie a taberei din Tara lui Andrei, am fost noi: Terra – avangardistii. Dupa o noapte nedormita, in care am strabatut tara de la celalalt capat, din Botosani, statiunea Cheia ni s-a parut un taram de basm. Cerul era mai limpede si mai albastru de cat il stiam noi, jur imprejur crestele muntilor srajuiau orizontul; aerul, cu parfum de rasina, iti patrundea singur in adancul plamanilor, respiram profund fara sa vrem si fara efort.

Voluntarele ce ne-au intampinat cu zambete largi si esarfe verzi, caci noi aveam sa fim echipa verde, au devenit cat ai clipi membre ale echipei noastre si apoi am fost gazduiti in hotelul ce seamana de departe cu casuta piticilor din poveste. Ceea ce a urmat a fost mereu paradoxal. La sfarsitul primei zile, cand inca nu vazuseram mai nimic din ceea ce ne pregatisera organizatorii, aveam impresia ca eram acolo de trei zile, atat de interesant si de bogat ne era programul, iar la final cand ne aflam in microbuzul de plecare, unul din noi a spus: Parca am venit ieri, atat de repede a trecut timpul. S-au imbinat in continuare contraste paradoxale: libertatea de a decide si a actiona in cadrul activitatilor era in armonie cu programul exact si rigoarea regulilor asumate; creativitatea la care eram provocati, se desfasura paradoxal in cadrul unor experimente stiintifice.

La inceput ii priveam suspicios pe membrii celorlalte echipe, probabil o ramasita din competitia proiectelor in care suntem implicati, nu a trecut insa mult timp si ne scandam reciproc numele de fiecare data cand ne intalneam sau cand ne vizionam impreuna stirile video la care ne intreceam pe taramul imaginatiei, ca in final sa legam prietenii si sa regretam despartirea.

Multe ar fi de povestit din acele zile incarcate, despre aventura descoperirii cristalelor pentru a salva planeta, despre lectiile de supravetuire in padure, despre drumetia pe traseul dificil de munte sau despre experienta trasului la tinta, si nu in cele din urma, despre serile dansante in care ne-am distrat cat pentru un intreg an.

Totusi cred ca cel mai important lucru pe care l-am invatat a fost modestia, faptul de a ridica hartiile, gunoaiele aruncate de alte persoane, contine in sine un gest pios fata de natura, ca si cand te-ai inclina respectos in fata maiestatii sale, dar nu insotit de ura sau dispretul fata de cei ce le-au aruncat, ci doar de dorinta de a vindeca ranile naturii si de a fi urmat  in gestul tau de ceilalti.

Tara lui Andrei sa fie cu voi cu toti!

Echipa Verde –Terra avangardistii

Am fost optimisti de la bun inceput. De cand ne-am inscris in competitie, aveam incredere in proiectul ,,Mediu curat”,  atat noi, cadrele didactice, cat si elevii nostri din clasa a II-a Step By Step de la Liceul Teoretic ,,Nicolae Jiga,, din Tinca – suntem singura clasa din mediul rural, din judetul Bihor, ce functioneaza in alternativa Step by Step.

Drumul pana la Brasov cu trenul Intercity a fost lung, dar timpul a trecut foarte repede, admirand frumosul peisaj din Podisul Transilvaniei si numarand tunelurile prin care trecea trenul de la Oradea pana la Brasov. Dupa o ora petrecuta in cele doua microbuze, care ne-au fost puse la dispozitie de organizatori, am ajuns la destinatie, in frumoasa statiune Cheia, situata  la poalele Muntelui Ciucas.

Am fost primiti ,,ca niste staruri de la Hollywood,, - a declarat elevul Filip Stanis, la intrarea in hotel Cheia. Noi  am fost echipa care a ajuns cel mai tarziu, din cauza drumului foarte lung; insa toata oboseala ne-a trecut atunci  cand am observat cat de asteptati am fost si cat de ospitalieri sunt cu noi. Am fost tratati - ,,ca niste printisori si printese la un castel,, - a zis Paula Iagher. Dupa controlul medical, am fost cazati in camere.

A fost o saptamana minunata, cinste organizatorilor, care ne-au  facut sa ne simtim nemaipomenit. Activitatile outdoor structurate amanuntit, cu traineri tot unul si unul, ne-au oferit sansa de a ne testa spiritul de echipa, dar mai ales, cu ocazia Zilei Aerului, curajul. Desi la inceput, atat eu cat si colega mea la clasa, am fost rezervati in ceea ce priveste tiroliana, am ramas surprinsi de curajul copiilor. Toti copiii au fost foarte bucurosi, a fost o senzatie unica pentru ei, nemaiintalnita pana acum: ,,Toata tabara mi-a placut, dar in mod special sa ma dau cu tiroliana,,.

Activitatile din celelalte zile au fost nu numai distractive si interesante, cit mai ales constructive si formative, in sensul ca elevii au putut trage cu arcul, cu pusca cu paintball, am urcat de-a lungul unui raulet montan, pana la fabrica de apa ,,Keia”, am reusit sa innodam si sa desfacem cateva noduri utile pentru supravietuirea pe munte. In fiecare zi am cautat, iar in cele din urma am gasit cristalul specific zilei respective: cristalul pamantului, al apei, al focului si al aerului.

Fetele de la Fun Science, impreuna cu experimentele lor fizico-chimice realizate pe intelesul copiilor,  le-au placut copiilor in mod deosebit. ,,Mi-a placut in mod special de Gaia Maia, a fost cea mai distractiva!,,  - zise Andrei Ungur.

La intoarcerea din tabara am profitat de timpul liber ramas pina la plecarea trenului spre Oradea, si am pornit sa vizitam Piata Sfatului din Brasov si Biserica Neagra. In Piata Sfatului am avut ocazia sa le revedem pe cele doua fete de la Fun Science, pe Maia Gaia si pe Hiper Hiper Hidraulica, care ne-au incantat si ne-au fermecat cu prezentarile lor. Copiii nostri s-au bucurat nespus de mult in momentul in care  fetele ne-au promis ca vor veni la scoala noastra.

Punctul forte  al participarii noastre in tabara din Tara lui Andrei a fost seara concursului ,,Andreii au talent,, cand pictorita clasei noastre, Tania Ungur, a luat premiul I in urma realizarii unui tablou ce reprezenta caii din fata  Hotelului Cheia iar in spate, in departare,  Muntele Ciucas. Suntem mandri de talentele copiilor nostri.

Ne-am intors din aceasta tabara schimbati, mai maturi, cu spiritul ecologic dezvoltat. Am devenit mai responsabili pentru tot ce inseamna natura, ecologie si ocrotirea mediului inconjurator.Vom impartati cunoscutilor, prietenilor, membrilor familiei despre tot ce am invatat in tabara.

Iti multumim Petrom pentru aceasta ocazie oferita, in mod special doamnei Mona Nicolici.
De-asemenea multumim tuturor organizatorilor, fetelor de la Fun Science, trainerilor de la outdoor. Nu va  vom uita niciodata. A fost o experienta unica!

TRAIASCA  TARA LUI ANDREI !!!

Echipa Stepisti ecologisti

Liceul Teoretic ,,Nicolae Jiga,, Tinca, judetul Bihor

Institutor ORBAN IULIU

Totul a inceput la Durau, in 2009, la indemnul unei prietene. Mi-a fost de ajuns o zi in tabara sa zic "eu nu mai vreau sa plec" si asa s-au facut 3 ani de cand sunt cetatean al Tarii lui Andrei.

Recomand cu mana pe inima tuturor copiilor sa se inscrie la Scoala lui Andrei, recomand tuturor celor care iubesc copiii si natura sa se inscrie ca voluntari. Am trait in fiecare vara experiente de neuitat si de neimaginat. Am cunoscut oameni care ar face orice ca Romania sa fie Tara a lui Andrei!

Alaturi de copii inveti sa te bucuri de fiecare zi, de fiecare lucru nou descoperit, de cum vezi ca apa urca in loc sa coboare, cum ceata lui Merlin e peste tot printre noi, cu ajutorul ghetii carbonice.

Zambetul unui copil dimineata iti lumineaza toata ziua. E impresionant sa vezi cum cei mici se lipesc de tine chiar daca din prima zi le spui "nu ai voie sa mananci ciocolata, nu ai voie Cola!" si lista poate continua. E un sentiment care te face sa vrei si mai mult sa ramai in tabara si sa te bucuri cu fiecare echipa cand salveaza cate un spirit al cristalelor si cand invata ca e mai bine sa fii eco decat sa arunci gunoaie pe jos.

De asemenea, iti dai seama cat de relaxanta este seara o plimbare din usa in usa sa vezi daca au adormit copiii, in timp ce povestesti cu ceilalti voluntari ce au mai facut copiii tai si canti "terorista number one" :) (n.b. Dupa concursul "Andreii au talent" aceasta melodie a fost fredonata de foarte multe persoane din tabara) Se leaga prietenii in tabara fara doar si poate.

Si in ziua de azi tin legatura cu copiii pe care i-am intalnit si credeti-ma ca duc mai departe tot ce au invatat in tabara si continua sa creasca in spiritul Tarii lui Andrei. Odata ce esti cetatean tii in suflet mereu o parte din tabara pe care nimeni nu ti-o poate lua pentru ca "Tara lui Andrei e acolo unde vrei".

Am plecat si anul acesta cu un ghiozdan plin cu amintiri frumoase, cu sute de poze, cu daruri de la copiii care s-au asigurat ca isi vor pastra un loc special in inima mea.

Voluntariatul trebuie facut alaturi de niste oameni competenti si de la care ai ce invata la fiecare pas. Fiecare joc trebuie experimentat. Cu siguranta ne vom vedea si la anul si vom canta cat putem de tare "Vino si tu in tara lui Andrei!"

In loc de incheiere, as vrea sa multumesc inca o data echipei Petrom, echipei de la activitatile outdoor si tuturor celor care pun suflet in acest proiect, care cu siguranta va schimba perceptia multora despre viata eco-civica pe care trebuie sa o ducem.

Daca pana acum o luna ma copleseau ba sesiunea, ba diverse alte treburi, parca ieri eram intr-o masina in drum spre Cheia, tragand cu urechea la experientele voluntarilor veterani ai taberei din Tara lui Andrei.

Usor intimidata, dar in acelasi timp dornica de a lua o pauza, chiar si prin munca, am imbratisat aceasta prima ocazie de a face voluntariat in tabara Tarii lui Andrei, culmea, chiar in anul voluntariatului.

La sosire, oameni prietenosi, dedicati proiectului in totalitate, ne-au instruit, ne-au pus la dispozitie tot ce aveam nevoie, iar odata cu venirea copiilor saptamana a fost a noastra: festivitati, prezentari de proiecte, experimente cu vulcani, foc si rachete, drumetii, noduri, poduri, tiroliana, tras cu arcul, stiri, talente, iarba verde si cristale.

Si cum intr-o mare comunitate de oameni aparitia unor mici conflicte era inevitabila, noi am hotarat sa le lasam la usa camerei dimineata si sa le fructificam in scopul de a ne imbunatati activitatea.

Trebuie sa recunosc ca experimentele fun-science mi-au reimprospatat cunostintele de fizica si de cultura generala, in special ceata lui Merlin facuta intr-un pahar chiar de mainile mele cot la cot cu copiii. Iar daca activitatile outdoor montane ne-au obosit ceva mai mult, noi nu ne-am plans pentru ca o recompensa dulce ne-a asteptat de fiecare data.

Ei, dar cand esti voluntar muncesti si trebuie sa faci fata schimbarilor dese de program si meniului ceva mai capricios. Trebuie in acelasi timp sa te si distrezi, si sa nu uiti ca ai venit in tabara fie din placere, fie din curiozitate, si sa iti iei in bagaj acasa experienta de care ai nevoie.

Sa nu uitam ca voluntariatul este pentru toata lumea, dar nu toata lumea este pentru voluntariat. Cand reusesti sa intelegi ca voluntariatul nu e un job neplatit care iti iroseste timpul, ci responsabilitatea de a te dezvolta personal prin schimbarea pe care o faci alaturi de alti oameni pusi pe treaba, atunci inseamna ca esti mai bun decat ceilalti, inseamna ca poti ajunge in Tara lui Andrei.

Ce-am luat eu in bagaj? Ceva prieteni, o bila de cuart, mai multa rabdare in relationarea interumana, optimism molipsitor de la copii, un buletin „de Andrei" si relaxarea mentala bine meritata.

Ioana Despan a fost voluntar in Tabara din Tara lui Andrei pentru echipa albastra, Eco Team. Impresiile ei despre o saptamana petrecuta in statiunea Cheia, le puteti citi mai jos:

Voluntariatul din Tabara din Tara lui Andrei a batut orice asteptari si orice activitate la care am participat pana acum. Asta am simtit din primele zile petrecute acolo...

E ciudat cum lucrurile marunte pe care le faceam puteau da atata satisfactie la finalul zilei. Trezirea de dimineata, lipsa timpului liber, agitatia permanenta, oboseala de seara... erau nesemnificative in comparatie cu sentimentul de multumire pe care il dadea „inca o zi reusita". Sunt convinsa ca nu toti simteau asta si pentru unii poate suna putin banal sa acorzi atata importanta unui act de voluntariat. Pana la urma, dorinta de implicare si efortul pe care esti dispus sa il depui tin de structura interioara a fiecarui individ. Daca ai sansa sa faci mai mult decat sa numeri copiii, de ce sa nu o faci?

E linistitor sa vezi cum orice intentie de a-i face pe cei mici mai responsabili si mai constienti conteaza. Si e si mai placut sa vezi cum se ataseaza de tine chiar daca esti cel de la care primesc mustrari si atentionari din minut in minut.

Organizatorii, trainerii, formatorii n-au fost mai prejos. Fiecare avea „ceva-ul" care ma face sa apreciez o persoana. O calitate colectiva - imbinarea cu succes a spiritului de gluma cu seriozitatea cu care isi faceau treaba. Personal, c-un zambet, c-o fapta, c-o vorba (mai ales)...m-au cucerit!

Intreaga atmosfera te detaseaza total de realitate si de orice ganduri ale vietii cotidiene. De fapt, Tara lui Andrei e „fara granite" pentru ca odata ce ai ajuns acolo uiti ca mai exista ceva in afara. Restul lumii dispare si totul se rezuma la tinutul lui Andrei.

Cel mai valoros lucru pe care l-am invatat a fost ca e important sa faci ceea ce iti place! Daca stii ce vrei, daca esti bun in ceea ce faci si daca exista pasiune...nu ai cum sa dai gres.

Multumesc Tabara din Tara lui Andrei pentru oamenii deosebiti pe care i-am cunoscut, pentru distractie, pentru invataturi...si pentru revelatie!

Cu pumnii stransi, ne vedem anul viitor!
Ioana