Toate revolutiile au inceput cu oameni radicali.Nu trebuie sa fii mereu de acord cu ei, insa trebuie sa recunosti ca fara ei nu s-ar fi intamplat revolutiile. O astfel de revolutie se intampla acum in Bucuresti si in orasele mari din Romania, in care biciclisti convinsi, sau radicali, conving din ce in ce mai multi oameni sa li se alature.
Unul din ei e Ariel Constantinof, invitat special in Saptamana mersului pe bicicleta pe Jurnalul lui Andrei, un tanar de 19 ani care a adunat 450 de biciclisti la penultima adunare pe care a organizat-o, si care isi doreste sa transforme Bucurestiul in Micul Amsterdam, ceea ce eu cred ca e posibil sa se intample intr-un viitor.
Ii apreciez pe acei radicali adevarati, care construiesc ceva, care starnesc revolutii, spre deosebire de radicalii inchipuiti,care stiu doar sa se vaicareasca, online sau in persoana. Dupa cum ziceam, fara ei am ramane doar sa ne vaicarim, in asteptarea unor revolutii care nu s-ar mai intampla niciodata. Chiar daca unora le poate parea radicala, atitudinea si devotamentul lor pentru o cauza sunt ceea ce incercam sa stimulam si sa rasplatim aici, pe Tara lui Andrei.
Eu trebuie sa recunosc: nu prea sunt un radical, nici in general, nici in ce priveste mersul pe bicicleta. Cand merg prin oras, stau cuminte pe pista, sau pe marginea strazii, cat mai aproape de trotuar. Daca merg pietoni pe pista si nu ii pot depasi, nu-i claxonez, nu le zic nimic, nu-i presez, ci doar daca isi dau ei seama singuri si se dau la o parte (la un moment dat aproape toti fac asta), ii depasesc si le multumesc. Da, le multumesc, daca ati auzit cumva un biciclist multumindu-va pentru asta, prin Bucuresti, sunt ceva sanse sa fi fost eu ala :)
Le multumesc si soferilor care opresc la trecere, care imi acorda prioritate, care nu se inghesuie sa depaseasca autobuzul ci ma lasa pe mine sa scap de fumul greu pe care-l scoate prin spate. Bolnavul din ecuatia pietoni-biciclisti-soferi este, in opinia mea moderata, nu unul dintre ei, ci relatia dintre noi toti. Trebuie sa reinventam relatia dintre cei trei, fiecare cu fiecare.
Avem nevoie si de lideri radicali, insa noi, cei multi, am putea fi si moderati din cand in cand. Altfel incepem sa ne certam si nu mai terminam pe teme ca: “Al cui e trotuarul?”, “De ce merg pietonii pe pista”, etc.
Tu ce fel de biciclist esti?