Am avut ocazia minunata sa petrec cateva zile in Tara lui Andrei. Spun minunata pentru ca de multe ori mi-am dorit sa aflu cum arata o tara a copiilor. O tara a viitorului care se naste chiar in aceste zile, sub ochii nostri. Si iata ca in sfasit am avut ocazia. Am petrecut cateva zile alaturi de cativa copii extraordinari pe care i-a adus aici o dorinta comuna: aceea de a trai intr-o tara frumoasa, curata, civilizata, cu oameni buni si responsabili carora le pasa de semeni si de ce se intampla in jurul lor.

 O sa spuneti ca oricum cu totii visam la asa ceva. Da, insa acesti copii nu doar viseaza ci si fac ceva concret, atat cat pot si se pricep ei acum, pentru ca aceasta tara sa existe cu adevarat. Si mai mult decat atat acesti copii si tara lor trebuie protejati si incurajati pentru ca ceea ce au inceput ei acum sa se dezvolte, iar atunci cand vor fi mari aceasta joaca frumoasa sa se transforme in strategii, actiuni majore si realizari in domenii importante. 

Si eu si voi cei trecuti de o anumita varsta am visat la fel sau chiar mai putin decat acesti copii, iar viata ne-a sfaramat uneori prea brutal visele. De aceea poate ca nu traim deja in tara lui Andrei, ci inca visam la ea. Insa avem acum sansa unica sa-i sustinem pe cei care au inceput sa o construiasca cu entuziasmul si frumoasa nebunie specifica varstei.

Ce m-a impresionat in Tara lui Andrei? Fiind o tara care abia se naste, in mod normal mi-au placut cel mai mult locuitorii. Cei care pun umarul la constructia ei. Mi-au placut pentru ca, desi mici, stiu foarte bine sa faca din munca si comportamentul responsabil mijloace excelente de distractie si recreere. Stiu foarte bine sa comunice intre ei, sa lucreze in echipa, sa se bucure sincer de rezultatele muncii lor, chiar daca acestea nu se masoara in bani sau alte avantaje materiale.

 Mi-a placut bineinteles si entuziasmul si pasiunea cu care se implica in fiecare activitate, deschiderea cu care abordeaza provocarile si energia nesfarsita pe care o au. Astfel ca, desi merg zilnic ore in sir pe carari de munte, se catara, sar, construiesc, decopera, fac curatenie, planteaza, totusi seara mai au suficienta energie si disponibilitate sa faca pe reporterii amatori, sa-si prezinte in fata colegilor, cu multa mandrie, realizarile si sa se distreze impreuna frumos, curat si simplu.

Am fost transformat sufleteste in aceasta calatorie. Venisem dintr-o Romanie mohorata, pesimista, plina de probleme aparent nerezolvabile si am intrat intr-o alta lume unde niste copii mi-au aratat ce simplu se rezolva orice problema si ce frumos se poate dezvolta o tara atunci cand exista bunavointa, incredere, prietenie, onestitate si putin spirit de sacrificiu. Mi-au aratat ce bine merg lucrurile cand oamenii sunt deschisi unul fata de celalalt si renunta la egoism, cand au obiective comune si isi accepta si inteleg rolul in echipa.

Am mers in Tara lui Andrei cu scopul de a-i invata pe acesti copii cum sa-si planifice si sa-si organizeze eficient activitatile. Nu stiu cat am reusit sa-i ajut, insa in mod cert am invatat enorm de la ei. Si, mai mult decat atat, am redobandit speranta ca intr-o zi Romania va arata altfel decat este acum, ca intr-o zi Romania va deveni Tara lui Andrei.