4,3 hectare de teren, 21.000 de puieti in asteptare pentru a fi plantati, implicare, dorinta de a contribui la realizarea unui amplu proiect si credinta ca lucrurile chiar se pot schimba. Cam acestea au fost coordonatele transmise de echipa din Tara lui Andrei inainte de marea plantare de la Moinesti.

Am plecat la drum manata de gandul ca voi revedea oameni dragi si de faptul ca voi planta primul copacel din viata mea. Mi-am facut setarile astfel incat sa ma asigur ca nu voi ramane in pana de energie pana cand toti cei 21.000 de puieti, pregatiti de Petrom, nu vor plantati. M-am pregatit temeinic, gandindu-ma ca poate va trebui sa muncim chiar si mai mult decat ne asteptam in cazul in care nu toti cei 500 de voluntari isi vor tine promisiunea de a pune umarul la treaba pentru marea plantare.

Si, intr-un final, realitatea a intrecut orice gand si orice asteptare: aproape 900 de voluntari de toate varstele, din Moinesti, dar si din localitati vecine, si-au dat mana pentru a reimpaduri Dealul Osoiu, iar asta nu le-a luat mai mult de trei ore. 

Entuziasmul si bucuria de a contribui la ceva durabil a determinat cele doua echipe, Moinestiul de Nord si Moinestiul de Sud, sa-si dea tot interesul pentru ca proiectul sa fie dus pana la capat. Si astfel, energia cu care m-am inarmat inainte de a pleca din Bucuresti, s-a consumat mai mult in urcatul dealului decat in plantarea de puieti. 

Am avut doua mari satisfactii: ca am plantat in sfarsit un pom si ca oamenii frumosi din Tara lui Andrei reusesc sa faca eroi, fie si pentru o zi, oamenii multi si simpli.

Intr-o perioada in care cu totii suntem coplesiti de sentimentul ca nimeni nu mai face nimic decat pentru propriul confort si ca nu exista initiativa, oamenii din Tara lui Andrei au dat cea mai minunata lectie de solidaritate si au demonstrat ca oamenii sunt, nu doar dispusi, dar chiar fericiti sa poata face ceva pentru comunitatea lor. Totul e sa fie provocati!

Am credinta ca toti cei care sambata au muncit la plantarea de copacei pe Dealul Osoiu nu vor ramane doar cu o amintire frumoasa si cu implinirea de moment ca au facut CEVA, ci si cu o noua responsabilitate, aceea de a avea grija de ceea ce ei au facut si au decis sa se cheme Padurea Campionilor. O astfel de actiune, in care oamenii sunt direct implicati in a cladi ceva, ii determina sa fie mai responsabili si sa pretuiasca altfel lucrurile din jurul lor!

Asadar, ma alatur cetatenilor din Tara lui Andrei care asteapta ca intr-o zi eroii din Moinesti sa ii invite la o plimbare printre salcamii din Padurea Campionilor.

Felicitari conducatorilor din Tara lui Andrei pentru cetatenii frumosi pe care ii naste si-i creste!

Aurelia Alexa, jurnalist Mediafax si voluntar in Tara lui Andrei