"As vrea sa am curaj in orice situatie si sa spun ce gandesc. Chiar nu credeam ca o sa spui asta, am crezut ca zici si tu doar asa. Nu te stresezi niciodata, nu stiu cum reusesti sa fii asa calma. Eu nu as putea sa dorm atat de putin si sa am atata energie. Nici nu s-ar vedea ca ai dormit 4 ore, daca nu ai avea cearcane. Ma simt ciudat cand trebuie sa socializez cu cineva necunoscut. Tu? Extrovertita. Clar! Mereu esti binedispusa si glumesti."
Aud lucrurile astea din ce in ce mai des de la oameni care ma cunosc si care, la fel ca si mine, nu ma stiau asa. Ce s-a intamplat de a avut loc transformarea asta pe care inca nu am digerat-o complet si care e in plina desfasurare? ASER. Nu as fi crezut niciodata ca o organizatie studenteasca ma va schimba atat de mult in bine intr-un timp asa de scurt, dar ma bucur ca s-a intamplat.
De dinainte de a deveni ASERista cu acte in regula m-am confruntat cu o multime de lucruri noi. In perioada de proba a trebuit sa lucrez intr-o echipa foarte mare, cu oameni extrem de diferiti si opinii si idei care mai degraba se ciocneau decat se completau una pe cealalta si pe care trebuia sa le conducem spre un consens, pentru ca in ASER nu se voteaza, ci se ajunge impreuna la un punct comun. Am invatat cand sa tin la o idee pana in panzele albe, dar si cand sa fac un pas in spate si sa sustin o alta idee cat mai bine, desi nu era in varful preferintelor mele.
Fiecare sarcina primita nu numai ca ne-a testat abilitatile de lucru in echipa, care a devenit din ce in ce mai inchegat pana la sfarsitul etapei de proba, ci si rezistenta la stres, pentru ca erau cerinte din ce in ce mai dificile si care cereau mai mult timp. Am reusit sa le ducem pe toate la bun sfarsit nu pentru ca eram cei mai priceputi, ci pentru ca ne-am dorit foarte tare sa facem ceva de calitate, care sa ne reprezinte si de care sa fim mandri.
Nu pot insuma in cuvinte cat de mult au insemnat pentru mine ultimele saptamani, cat de multe am invatat si ce avant simt ca am luat. Desi foarte multi dintre colegii de facultate considera ca voluntariatul este o pierdere de timp, pentru ca nu castigi nimic din el (adica bani), eu cred ca asta spune totul. Atunci cand esti voluntar o faci pentru ca vrei si pentru ca nu ai nevoie de o motivatie materiala pentru asta. Motivatiile pe care le ai sunt cu mult mai mari de atat si suplinesc unele neajunsuri, iar ceea ce primesti inapoi este pe masura.
Suntem oameni si cei mai multi dintre noi o sa traim printre alti oameni cu care, chiar daca nu vom lucra in echipa, va trebui sa interactionam. Prin voluntariat inveti in primul rand sa lucrezi cu alte persoane diferite de tine in asa fel incat sa obtii cel mai bun rezultat, nu indeplinesti un singur rol constant, te poti implica in foarte multe activitasi si poti profita de foarte multe ocazii care se ivesc din toate partile, pentru ca, in timp, iti construiesti o mare retea de oameni pe care ii cunosti si la care poti apela cu incredere.
Nu stiu daca viata mea va fi una plina de succese rasunatoare, dar sunt sigura ca, daca va fi asa, voluntariatul va fi avut un rol foarte important pentru ca, asa cum se spune, nu mi-a dat pestele, ci undita cu care sa prind cati pesti vreau eu. Eu sper sa prind cati mai multi si incurajez calduros pe toata lumea sa faca voluntariat organizat sau nu, neaparat pentru ceva in care cred si alaturi de oameni care le sunt pe plac. Merita!