Nu am fost acolo. Si mi-a parut rau. As fi vrut sa fiu acolo, sa fi primit direct energia aceea extraordinara care te face sa te ridici in picioare si sa aplauzi cu toata puterea, sa speri ca va face inca o aparitie, ca la teatru. Si ca iti va mai spune cateva cuvinte pe care sa le traiesti atunci, in acel moment si, daca poti, sa pleci cu ele acasa. Dar sa nu le uiti. Sa le traiesti in continuare.

Nu am fost la TEDx, sa o ascult si sa o vad pe Oana Pellea. Dar am ascultat-o repetitiv dupa aceea, nu cred ca totusi obsedant. Si nu pot sa fac un rezumat al discursului, pentru ca nu se poate. Acolo se transmitea emotie si bucuria de a trai frumos, pentru tine si cei din jur.

Discursul a inceput cu un taximetrist. Un taximetrist care a avut o fraza foarte adevarata: ‘ Din instinct, in clipa in care ceva te deranjeaza, pui piciorul pe frana.’ Asa cum facem toti. Si, daca facem toti asa, inseamna ca si societatea din care facem parte pune acelasi picior pe frana. Adica suntem usor mai mult lipsiti de curaj.

Curajul de a-ti asuma emotii, trairi si fapte.Cel mai bine ar fi sa luam acest picior de pe frana, pentru ca nu facem decat sa ne punem piedici in propriul nostru drum in viata. Pentru ca, la un moment dat, vine momentul in care te intrebi de ce n-ai avut curajul sa faci anumite lucruri, momentul in care te intrebi ce ai facut cu viata ta. Si nu poti sa iei ca scuza ‘Eu m-am nascut in Romania si a fost situatia grea.’ Pentru ca nu este o scuza. Este doar o alta piedica pe care ne-o punem singuri.

Toate vorbele au fost in jurul unei singure teme. O tema despre care uitam de multe ori ca e a noastra: viata. Viata fiecaruia dintre noi si viata noastra, a tuturor. Pentru ca viata este impreuna. Pentru ca singuratatea nu exista, sau nu ar trebui sa existe.Despre capacitatea de a aduna oameni impreuna.

Asa cum in actorie nu poti sa fii un actor extraordinar daca partenerul de scena minte, asa se intampla peste tot. Viata e impreuna si nu trebuie sa uitam asta.

Asa cum un leader este cel care reuseste sa transmita, care poate sa aprinda scanteia si in ceilalti. Pentru ca doar asa putem sa facem o lume mai frumoasa. Si, chiar daca sta ascuns bine acest sentiment la unii dintre noi, pana la urma, la sfarsitul zilei, fiecare se aseaza in pat si vrea sa stie ca a facut ceva bun. Sau spera sa fi facut asa ceva.

Si, printre multele ganduri prea frumos transmise, mai exista ceva. Ceva cu care sper eu ca a plecat fiecare om din incaperea aceea: singurul lucru pe care putem sa îl avem real este aceasta clipa.

Clipa de acum este cea pe care o putem face sa insemne ceva. Momentul acesta nu trebuie doar bifat de pe o lista, el are nevoie de o insemnatate. Fiecare zi are o poveste. Daca ai trecut de ziua asta si nu a insemnat nimic, ai pierdut-o. Si poti sa pierzi asa zilele pana cand nu o sa mai ai ce sa pierzi. Si atunci vei sti ca n-ar fi trebuit sa ajungi la sfarsit ca sa regreti. Ca, in loc sa regreti la sfarsit, ai fi putut sa iti traiesti prezentul. Sa iti traiesti viata impreuna si sa faci lucruri extraordinare cu alti oameni care ti se alatura sau carora li te alaturi.

E un timp extraordinar de a invata. Unii de la altii si impreuna, pentru a schimba in fiecare zi ceva in bine.

Nu exista singuratate. Excelenta nu se intampla individual. Este capacitatea de a aduna oameni impreuna. Asa cum in actorie nu poti sa fii un actor extraordinar daca partenerul de scena minte. Asa e in tot. Viata e impreuna si nu trebuie sa uitam asta.