„Cunoasterea incepe din curiozitate, se dezvolta din interesul pentru aprofundarea informatiei si, in circumstante necontrolabile, se poate transforma intr-o pasiune.”. „Incercam sa punem tinerii alaturi de oameni mari, cu chef de vorba si speram ca astfel sa invete sa se contemple pe ei insisi pentru a vedea cine sunt si ce iubesc.” - povestea Fundatiei Calea Victoriei incepe simplu, de la o constatare si de la o dorinta.

Atat constatarea ca studiul si imbogatirea culturii generale nu se termina odata cu scoala, ci, dimpotriva, lasate „in libertate” pot deveni (mult mai) savuroase si relaxante, cat si hotararea de a transmite aceasta pasiune pentru cunoastere si de a facilita satisfacerea ei, in special tinerilor, apartin Sandrei Ecobescu si surorii ei. Lucrurile puteau sa se intample, sau nu. A contat, cred, foarte mult faptul ca un om a identificat corect ce-si dorea sa faca si a incercat sa transpuna aceasta in realitate, dincolo de greutatile aparute pe parcurs: efort continuu, contactul cu domenii necunoscute, variatele si inevitabilele probleme administrative care apar in orice activitate care implica intretinerea unei case.

Multe dificultati s-ar fi putut rezolva daca fundatia ar fi avut un sprijin financiar extern. Cum insa, in acest moment, in Romania, cultura si educatia nu sunt pe lista nevoilor urgente, ba chiar sunt foarte departe, spre varful usor incetosat al subrezitei piramide a lui Maslow, ar fi fost, probabil, nefiresc sa existe pentru proiectele fundatiei un astfel de sprijin. Am avut si avem in program cursuri de Istoria Artei, Istoria Bucurestiului, Retorica, Filosofie, Antropologie, Cinematografie si multe altele: Bookbinding (legatorie de carte), Greaca veche, Alchimie, Fabuloasa lume a taranilor (curs despre folclorul romanesc), Istoria rock-ului, Introducere in arheologie, Fantasticul sudamerican (filosofie, mistica si literatura). Daca iesim putin din ceea ce a insemnat educatia in ultimii 60 de ani, „riscam” sa descoperim ca exista si alte obiecte de studiu decat matematica, informatica, economia, marketingul sau dreptul, mai putin abstracte pentru elevii si studentii care cred ca trebuie sa invete ca sa se angajeze si apoi sa lase sa se atrofieze curiozitatea fireasca, creativitatea, nevoia de informatie proaspata. Cursurile propuse de fundatie pot fi privite fie ca un „desert” pentru intelect, fie ca un „aperitiv” pentru cei care inca isi mai cauta vocatia.

In acest context, activitatea fundatiei este sprijinita financiar de catre cursantii care platesc taxa de participare stabilita pentru fiecare atelier. La majoritatea cursurilor, per sedinta, aceasta taxa nu depaseste costul unui bilet la teatru sau la concert. Tot ce s-a intamplat la fundatie inseamna, dincolo de munca organizatorilor, preferinta unor oameni pentru o forma inteligenta de divertisment si recreere. La cursuri vin studenti si elevi, dupa cum ne-am dorit. La fiecare curs pastram cateva locuri pentru bursieri. Majoritatea participantilor sunt, insa, oameni intre 25 si 35 de ani, care deja lucreaza de multa vreme, au familie si diverse responsabilitati si inca mai gasesc bucurie in a invata si a discuta despre Republica lui Platon, rolul lui Shakespeare in cultura universala, astronomie sau istoria arhitecturii. Cand ai foarte putin timp liber si trebuie sa alegi ce faci cu el, inseamna foarte mult ca ai ales sa vii doua ore o data pe saptamana, timp de 2 luni, sa asculti un om vorbind despre un subiect care iti place. Sunt persoane care, de trei ani, vin in continuare la cursuri, din domenii diferite. Ne straduim sa facem evenimente cat mai interesante si cat mai variate. Descoperim in continuare oameni inteligenti si foarte bine pregatiti, pe care ii invitam sa tina cursuri pe temele lor preferate, sa lanseze si sa accepte intrebari de la cei aflati in sala.

Bineinteles, tot ce se intampla implica multa munca de toate felurile: intalniri, planuri si planificare, promovare fara buget de promovare, gestionarea cursurilor deja incepute, comunicare cu cei care participa la cursuri, schimbat becuri, saibe, piulite. Fundatia a trecut, incet, incet, de la doi oameni la doi si jumatate, unul si jumatate, aproape trei, patru, iarasi 3 si s-a stabilizat, in prezent, la aproape 6.
Aceasta forma de functionare ne da multa libertate in alegerea subiectelor de curs si a evenimentelor pe care le facem, dar presupune si un anumit grad de instabilitate, de altfel asumata. Sunt proiecte pe care a trebuit sa le abandonam pentru ca nu le-am putut sustine financiar intr-un anumit moment. Pe unele le-am regandit si am reusit, in timp, sa le concretizam. Nu ne grabim, pentru ca avem multe lucruri frumoase de facut. Si nici nu ne oprim, pentru ca ne place sa facem ceea ce facem.