Ceea ce este extraordinar pentru mine legat de filozofia de antreprenoriat social – principiile profunde si modelul prin care exista – este faptul ca trece dincolo de modelele simpliste si de multe ori stereotipe gen stimul – reactie, intrebare – raspuns, cerere – oferta si face un pas foarte important catre constructia de solutii organice, solutii inovative pentru nevoi sau probleme care aparent sunt fara raspuns. Pentru mine, antreprenoriatul social genereaza solutii improbabile pentru probleme catalogate standard ca fiind mai degraba imposibile.

Si ca sa dau un exemplu, poate deja stiti despre Barefoot College din India, care din 1972 si-a propus sa educe cat mai multe persoane din mediul rural pentru a-i sustine sa-si genereze propriile solutii pentru comunitatile locale. De cativa ani, Barefoot College a inceput sa lucreze pentru rezolvarea unei probleme aproape imposibile: lipsa electricitatii si a surselor de energie in cele mai sarace si indepartate sate din lume. Cum poti face ca un astfel de sat, sarac si deconectat, sa poata beneficia de electricitate, caldura, energie pentru gatit? Costurile pentru a aduce curent electric sunt uriase, combustibilul care ar putea arde este scump si de multe ori foarte rar in acele zone – pentru oricare dintre solutiile standard exista impedimente economice majore.

Tineti minte? Antreprenoriatul social inseamna conexiuni improbabile, un alt mod de gandire care de la intrebare, trece prin explorarea posibilului, reflectie si actiune pana la raspuns. Iar la Barefoot College, femei de varsta mijlocie alese din cele mai sarace sate din intreaga lume, se intalnesc pentru 6 luni de training si devin ingineri de energie solara, invata sa asambleze, construiasca si repare singure panouri si lampi solare care pot raspunde nevoilor de energie din satele despre care povesteam. Mai mult, aceste femei pot instrui la randul lor alte femei si asa, de la 2 femei din Afganistan instruite in 2005 s-a ajuns la echiparea a 100 de sate cu panouri solare. De ce funtioneaza si de ce au fost alese femei sa faca asta, va las sa descoperiti mai multe intr-un reportaj CNN.

Si sa revenim la noi...pentru a crea solutii noi, raspunsuri economic viabile la probleme aparent sortite ajutorului social si caritatii, e nevoie de o alta perspectiva care sa genereze conexiunile improbabile. Si asa s-a nascut comunitatea roPot . La roPot, in evenimente care educa, provoaca si inspira in zona de antreprenoriat social – cu dimensiunea de business si cea sociala mereu prezente – generam practic un spatiu de „antrenament” al perspectivelor diferite.
Sunt oameni diferiti care se aduna in acelasi spatiu discutand acelasi subiect cu perspective diverse si care in mod uzual nu ar face asta. Sunt antreprenori, oameni din zona corporate, oameni din societatea civila si voluntari care se regasesc in acelasi spatiu, provocati sa descopere o alta perspectiva. Pare banal si misterul este ca... functioneaza!

Un exemplu care ne este drag, este cel al Ralucai Ouriaghli, directorul executiv al Ateliere Fara Frontiere care, alaturi de Sorin Kertesz, co-fondator al Ciclop formeaza una dintre aceste conexiuni improbabile. Conexiune care genereaza un atelier de reparatii si distributie de biciclete ce angajeaza persoane excluse si greu angajabile, le sustine si ofera o calificare si mai mult, distribuie biciclete la preturi foarte mici catre persoane care au probleme cu folosirea altor mijloace de transport.

Mai mult, pentru ca Raluca si Sorin construiesc o poveste care sa ne dea un exemplu, ii avem alaturi de noi pentru un Atelier de Planificare de Business pe 12 februarie, pentru a da mai departe catre comunitate din lectiile lor si a incuba si alte idei care sa devina afaceri sociale. Asta pentru ca incubatorul este pasul firesc de facut dupa ce oamenii s-au apropiat in comunitate si ideile au inceput sa se lege. Ceea ce face roPot e sa le dea visatorilor conexiunile, imboldul si contextul in care proiectele de antreprenoriat social sa se transforme in actiune.

Si pentru ca tot povesteam de Barefoot College si problemele din zona rurala, primul program marca roPot care functioneaza in acelasi sens este Field Challenge. Field Challenge este un exercitiu prin care antreprenoriatul social e antrenat ca rezolvare-prototip a unei probleme reale dintr-o comunitate, un exercitiu de business care are in vedere gasirea unei solutii viabile si sustenabile pentru comunitatea in care se desfasoara. Field Challenge este o experienta de dezvoltare personala si de grup care din nou schimba perspective, o activitate care implica oamenii in crearea de impact prin atitudini de tip grassroots. Mediul de invatare faciliteaza o transformare personala profunda, care apoi se transforma intr-o contributie sustenabila pentru comunitate. La inceput de martie, roPot calatoreste pentru 4 zile alaturi de antreprenori si contribuitori din comunitatea roPot in judetul Calarasi pentru a construi alaturi de o comunitate rurala solutia sustenabila pentru lipsa de energie accesibila.

Si daca va intrebati in ce masura sunt „semne bune” si pe la noi, roPot a incercat in ultima jumatate de an si sa identifice oameni, entitati si proiecte care functioneaza deja cat mai aproape de principiile antreprenoriatului social la intalnirile bilunare din Serile de Antreprenoriat Social.

Sacosa de Panza este unul dintre proiecte, al prietenilor de la ViitorPlus, care vine sa rezolve, pe de o parte, o problema sociala, dar si una de mediu. La atelierul ViitorPlus se produc lunar 2.000 de sacose din panza, facute de persoane cu dizabilitati sau aflate in mare dificultate, incadrate intr-un program de integrare sociala. Initiativa celor de la Touched Romania este alta, o fundatie care se adreseaza mamelor cu probleme si care incearca sa previna abandonul infantil. In Casa Agar, mamele fac bijuterii ca terapie ocupationala. Aceasta a fost ideea de la care s-a pornit in construirea unui business social – o linie de productie de bijuterii care sa intoarca banii in comunitatea de mame. Si pentru iarna, un alt prototip a fost al celor de la KCMC, K Consulting Management and Coordination, care s-au gandit, cu succes sezonier, sa investeasca puterea mestesugareasca a diferitelor comunitati de romi de prin toata tara intr-un „kit” al omului de zapada . O idee venita cand traditia si mestesugul se pierd pentru ca piata dispare, o idee care sa reinventeze piete si sa-i reintegreze pe mestesugari in comunitatea socio-profesionala.