Gabriel Paun este presedintele Asociatiei Agent Green, organizatie neguvernamentala non profit de tip ”watchdog” pentru protectia mediului (organizatie al carui rol este de a monitoriza activitatea guvernului si a altor institutii si de a alerta populatia cand actiunile respectivelor institutii nu respecta interesul public), infiintata in anul 2009 din dragoste si din respect pentru mediul inconjurator.
“Este dimineata dupa rasarit. Conduc pe un drum asfaltat de munte. Sunt cu diversi prieteni in drum spre partie. Nu sunt gropi, asa ca pot admira in siguranta si peisajul. Cu alte cuvinte sunt in Elvetia. Parcam. Prietenii aleg calea usoara spre varf, telecabina. Eu o iau la picior cu placa in spate. Trec intai prin padurea cu pomi plantati si aliniati ca la comanda. Un rau isi face loc printre turturi de gheata si praguri amenajate cu beton sanatos. Nu sunt urme de vietuitoare cu exceptia unui jder anemic de copac ce fugareste un soarece, dar si cateva pasari singuratice. Nu imi este teama ca as putea da nas in nas cu ursul pentru ca stiu ca elvetienii sunt asa de “buni” cu animalele ca au omorat si ultimul urs acum 109 ani. Nu de alta dar cand si ultimul pinten de munte a fost racordat la reteaua de asfalt si s-a construit si o micuta casa de vacanta, locatarul vremelnic a dorit sa se asigure ca niciun animal mai mare si mai cu gheare nu ii va tulbura siesta.
Imi continuu ascensiunea. Din cand in cand in mod inevitabil mai intersectez si civilizatia, unde cablul sau asfaltul au gasit ca sunt conditii bune de un popas pentru amatorii de carnati si bere. Ajung pe un varf de unde peisajul ce mi se dezvaluie imi seamana cu un joc de puzzle in care piesele sunt padurea, iar golurile sunt locurile unde mai trebuie plantat. Cam jumatate de puzzle pare sa fie gata... Imi fac coborarea si ma grabesc sa intalnesc reprezentantii unei organizatii de mediu sa ii conving ca este timpul sa aducem ursul inapoi in Alpi. Subiectul este delicat si probabil ca va dura ceva ani pana la succes, dar nu ma las.
Conduc din nou. Este o sambata de martie 2011. Sunt gropi multe si adanci si nu pot admira pesajul. Trebuie sa ma concentrez doar la drum, deci sunt in Romania. Deodata drumul devine lin si pot admira si peisajul. Ceva nu-i in regula. Am ajuns pe tronsonul 2 al DN 66A asfaltat ilegal, dar tacticos, prin Parcul National Retezat in urma cu 4 ani. Aici nu e ca in Alpi, dar nici prea bine nu mai este. Imediat dupa o curba stransa trebuie sa opresc brusc. Un ursulet cu varsta de un an zace zdrobit de o masina pe asfalt. Probabil a fost primul si ultimul drum de dupa somnul lung de iarna. Ma uit la urmele lasate in zapada la marginea drumului. Urmele imi spun ca ursoaicei i-a mai ramas un pui. Sper sa nu mai revina la drum. Imi continuu drumul pana la o pensiune din zona unde la vara voi aduce 30 de copii sa ii invat despre natura si cum sa o apere de parintii care le-au furat viitorul. Totul este pus la punct.
Mai merg putin si ajung la capatul asfaltului, km 47 + 660 m, locul unde vara trecuta am facut tabara de rezistenta pentru a impiedica constructia tronsonului 3 al drumului. De 4 ani reusim sa fim David impotriva lui Goliat. Totusi asfaltul i-a fericit pe drujbarii care, in lunile de iarna cand busteanul aluneca bine pe zapada, taie cu spor chiar in paduri virgine. Taie bine pentru ca sunt firme cu experienta cu sediul in Alpi!
Spuneam ca sunt paduri virgine, capitol la care Romania inca este campioana Europei. Conform studiilor stiintifice avem inca 300 000 hectare cu astfel de paduri. Cum recunoastem o astfel de padure la munte? Cand o vedem de departe arata ca o padure compacta si batrana de foioase (de obicei fag) din care ies la o inaltime mai mare brazi si molizi ca niste lumanari. Cand o batem la picior nu gasim nici urma de prezenta omului (constructii, busteni taiati etc), iar copacii sunt de toate grosimile si varstele. Lemnul mort in picioare sau prabusit este lasat in pace. El a ajuns adapost si sursa de hrana pentru sute de vietuitoare. Solul este sanatos si gros si din el cresc ciuperci si fructe de padure. Hrana este la tot pasul, la fel si urmele animalelor salbatice. Din loc in loc apar rauri cu apa pura, lacuri, baltoace si poieni insorite pline de flori si fluturi unde caprioarele si cerbii ies la uscat dupa o ploaie zdravana sub atenta privire a lupilor si a rasului. Ursul este regele aici, iar acvila de munte ne arata ca asfaltul este departe.
Asa arata ultimul Peisaj Forestier Intact din zona de clima temperata a Europei adapostit in muntii Retezat-Godeanu-Tarcu-Vilcan. Agent Green exista pentru a-l proteja.
