In lumea noastra, a celor mari, am auzit nu o data si chiar am crezut in adevarul spuselor cum ca la noi in Romania nu ar exista o cultura ecvestra, adica o cultura legata de cal. Astazi ma intreb la ce se refera oare cuvantul cultura: la spatiul in care se dezvolta o anume specie sau la ansamblul de cunostinte legate de acea specie?  Probabil la amandoua, oricum trebuie sa recunosc ca am inceput sa ma indoiesc de adevarul acestei afirmatii si asta din momentul in care am intalnit copiii de azi ai Romaniei si am vazut reactiile lor in prezenta calului nostru cel de toate zilele.

E drept ca pentru multi copii de azi calul a devenit o specie mai rar intalnita dar, pentru cei care au norocul sa il descopere sau sa il cunoasca mai bine, el se dovedeste incetul cu incetul a fi un mare prieten care ii impresioneaza si ii fascineaza in acelasi timp. De la sentimente de teama respectuoasa la dorinta de a-l apropia si de a-l mangaia, gama de senzatii e larga, de multe ori coplesitoare. Unii se multumesc cu o simpla atingere, altii ar vrea mai mult: sa urce acolo sus in sa sau pe bancheta unui atelaj, de unde toate cele din jur capata o alta dimensiune.

Am zarit de multe ori in ochii acestor copii aflati in preajma cailor, licariri pe care nu le-am mai intalnit in alte situatii. Licariri de bucurie sincera si spontana. Uneori se petrece un transfer al acestei stari si asupra calului si atunci putem vedea si in ochii lui un fel de acceptare ce-ar vrea parca sa spuna lasati copiii sa vina la mine…

Sunt momente magice intalnite si la noi ca peste tot in lume atunci cand e vorba de copii. Ei devin un vector ce ii conduce si pe cei mari spre locurile unde simt acea energie si mister din penumbra boxelor sau linistea pasnica din preajma turmelor, adica in herghelii, centre ecvestre si peste tot unde calul este acasa, pregatit sa va primeasca.

Nu putem decat sa ne bucuram cand constatam ca generatiile cele mai fragede sunt mai sensibile la trairi uitate de cei mai varstnici. Cultura ecvestra nu e doar cea din carti, ea e pe cale sa reinvie si sa-si croiasca un drum prin hatisurile defrisate de multi inaintasi dar si de parintii ce merita tot respectul, pentru ca isi insotesc copiii la scoala curajului si a depasirii de sine, acolo unde insasi calul devine un excelent educator.

 Si sa nu uitam ca la aceasta scoala s-au format mai marii lumii, din cele mai vechi timpuri pana azi.