Cristina Stoenescu este presedinte al Link Education And Practice, prima organizatie constituita ca platforma de interactiune intre studenti, companii, institutii si ONG-uri, cu scopul de a crea o punte de legatura intre oferta educationala existenta si cerintele pietei de munca. Pentru aceasta, LEAP isi propune sa promoveze si sa faciliteze accesul tinerilor la activitati de educatie non-formala (voluntariat, stagii de practica, traininguri, scoli de vara etc) – activitati care rafineaza calitatile si aptitudinile importante in dezvoltarea personala si profesionala.
Educatie nonformala, educatie informala, complementara sau pur si simplu formala – sunt termeni din ce in ce mai intalniti intr-o tema mereu in actualitate. Care este insa propria ta abordare fata de acesti termeni? Iata o serie de idei si concepte, studii si conexiuni sub forma unei invitatii la dialog.
Educatia este descrisa din ce in ce mai des ca un efect de domino - mai multe piese centrale care provoaca o reactie in lant de evenimente. Daca elementele componente nu reusesc sa transmita efectele dorite catre celelalte piese, sistemul trebuie reconstruit de la ultima piesa care sta in picioare. Pe de alta parte, se presupune ca daca intregul sistem functioneaza, acesta este mai mult un model care trebuie importat si adaptat pe un teren si ritm proprii.
Nevoia de a modifica elemente in sistemul educational nu este o tema locala si nici macar contemporana. De la inceputurile invatamantului public, dezbateri pe aceasta tema explicitata intr-o multitudine de subiecte au loc in toate colturile lumii. (Sir Ken Robinson despre educatie intr-un proiect RSA Animate).
Relatiile cauza-efect reprezinta insa un model de analiza, un model care se ramifica, dar coexista in acelasi tipar. Conexiunea dintre dezvoltarea individuala, pregatirea profesionala si cariera devine de cele mai multe ori o legatura de tip utilitarist in care fiecare piesa de domino trebuie sincronizata perfect cu celelalte din jurul sau.
Ce ar fi insa daca ne-am decide sa construim in jurul piesei de domino, astfel incat sa cream posibilitati si nu efecte, oportunitati si nu cauze? Educatia nonformala reprezinta in acest context una dintre solutiile la criza educationala de astazi.
Educatia non-formala se bazeaza pe „constientizarea importantei educatiei, invatarii si instruirii ce are loc in afara institutiilor educationale recunoscute. Tight (1996:68)”. Asadar, daca ne gandim la invatarea pe tot parcursul vietii (in engleza „life-long learning”), educatia nonformala are un rol de facilitare pentru aprofundarea unui proces de invatare pe tot parcursul vietii – ceea ce in timp transforma simplii consumatori de educatie in indivizi constienti de propriile lor competente si abilitati.
Procesul de invatare nu se rezuma astfel numai la transmiterea informatiei intr-o sala de clasa, ci la incurajarea unei atitudini de invatare – in cuvintele lui Noica: “Visez o şcoală în care să nu se predea, la drept vorbind, nimic.(...) Suntem doar mijlocitori între ei şi ei înşişi... Stări de spirit, asta trebuie dat altora; nu conţinuturi, nu sfaturi, nu învăţături.”.
Daca discursul lui Ken Robinson prezinta o perspectiva a sistemului educational american, diversitatea modelelor educationale europene se apropie mai mult de “scoala de stari de spirit”. In aceasta privinta este interesant de urmarit rezultatele cercetarii “Making Lifelong Learning Tangible”, sau poate mai cunoscuta sub forma de ELLI (European Lifelong Learning Indicators). O privire de ansamblu a analizei pe Romania puteti urmari aici, iar raportul final pentru explicitarea cercetarii se afla aici.
Faptul ca Romania se claseaza pe ultimele locuri, mai ales in ceea ce priveste indicii de learning to know si learning to do, reprezinta un semnal de alarma oricat de sceptici am fi fata de metodologiile internationale si diferentele de context. Legatura dintre educatie si practica nu este una pe care sa o putem include in norme, reguli si calcule ale reactiilor in lant – ci presupune realizarea si asumarea complementaritatilor, incepand cu evitarea extremelor. Multi studenti de exemplu, sunt de parere ca un job te ajuta mai mult decat facultatea, care nu reprezinta decat o diploma in final, iar multi angajatori inca prefera experienta de munca, neincrezatori in proiectele de voluntariat in care participa candidatii.
Link Education And Practice provoaca discutii la mai multe nivele despre schimbarea acestei atitudini fata de educatie pentru constientizare si dialog real intre actorii de pe scena educatiei – care ii include pe studenti, profesori, dar si pe angajatori. Responsabilitatea privind educatia este deja mult mai dependenta de individ, de grupuri de oameni si particularitati care transforma subiectul oricarei conversatii despre educatie intr-o tema paradoxal, pe cat de complexa, pe atat de apropiata de fiecare dintre noi. Totul depinde de modul in care folosim intrumentele din jurul nostru (learning to know, learning to be, learning to live together, learning to do).
LEAP promoveaza educatia nonformala pentru angajabilitate, iar conceptul de employability este cel care conecteaza necesitatea unei educatii formale complementate de cea nonformala. Credem in continuare ca este important ca informatia sa fie in primul rand accesata, inteleasa – educatia nonformala este de cele mai multe modalitatea prin care un student de exemplu, descopera, greseste si intelege mai mult acea informatie prin practica si exercitiu.
Angajabilitatea este tocmai suma acestor atitudini, competente si abilitati. De multe ori confundat cu angajarea, employability, asa cum este definit de cercetatorii britanici, nu se actualizeaza neaparat in obtinerea unui loc de munca in conditiile date. Ideea ca angajabilitatea nu poate fi redusa la o lista de competente de bifat se bazeaza si pe faptul ca aceste atitudini si abilitati trebuie luate in seama nu numai ca atare, ci si ca armonios integrate intr-un comportament unitar si individualizat.
Atata timp cat vor exista aceste idei, vor exista si organizatii ca LEAP, care nu joaca un rol de piesa de domino, gata sa produca o reactie lant, ci analizeaza si promoveaza complementaritatile dintre actorii care se afla pe scena educatiei. Subiecte de dezbateri propun o discutie mai atenta si de ce nu, incurajata de activitati de educatie nonformala pentru intelegerea termenilori in educatie si a modelelor propuse.
Astfel, promovam educatia nonformala prin evenimente precum Zilele Educatiei Nonformale sau proiecte precum Ghidul de Angajabilitate. Impreuna cu centrele de consiliere si de orientare universitare din tara colaboram pentru o mai mare adaptabilitate a sistemului educational, iar organizatiile studentesti partenere si sustinatorii nostri din Board of Advisers, ne ajuta sa invatam si noi, in acelasi timp mai multe despre educatie. Va invitam sa ni va alaturati in discutia despre efectul de domino si in proiectele de cercetare si de analiza care urmeaza.