Numele meu este Matei Psatta si am 20 de ani. Am avut prima mea experienta de voluntariat anul acesta, dar a fost putin diferita fata de cea a majoritatii. Am fost voluntar in Rio de Janeiro, Brazilia. Mereu am crezut ca ocazia de a calatori in tari straine te ajuta in dezvoltarea personala. Combina asta cu un voluntariat in totalitate atipic si ai experienta vietii tale.
Am ajuns in Rio pe data de 26 februarie,anul acesta, seara. Ningea in Romania, iar acolo erau 32 de grade la umbra. Mi-a fost greu sa ma obisnusesc cu umiditatea si clima. Nu puteam dormi seara, iar dimineata faceam orice sa nu ies de sub ocrotirea ventilatorului. Am stat intr-o casa de voluntari, impreuna cu oameni de toate varstele din Anglia, Canada, Africa de Sud, Olanda si Australia. Am invatat ce inseamna diversitate. In primul rand datorita oamenilor, dar si datorita orasului si Carnavalului. A, nu v-am spus? Am prins Carnavalul din Rio, momentul in care orasul devine un paradis de diversitate culturala.
La cateva zile dupa ce am aterizat, am inceput voluntariatul. Inca ma luptam cu diferenta de fus orar, dar venisem acolo sa fac un bine, asa ca nu puteam amana. Am lucrat in Favela “Vultur” (ii spun asa fiindca portugheza nu s-a prins niciodata de mine, desi am incercat sa retin lucrurile importante). Urma sa predau fotografie copiilor din favela. In total, 5 la numar. O fata si un baiat de 19 ani, o fata de 13 si 2 femei putin trecute de 30 de ani. Spre surpriza mea, chiar erau interesati de fotografie. Vroiau sa faca ceva diferit si sa “scape de aici” (cuvintele lor). Desi era aproape prima oara cand puneau mana pe un aparat, m-au impresionat cu perspectiva lor. Fotografiau cele mai simple lucruri, dar o faceau intr-un mod aparte. Chiar daca fotografia nu ar fi ajuns intr-o expozitie internationala, puteai sa vezi un pic de ei in fiecare. Fata obisnuia sa faca fotografiile intr-o parte, baiatul folosea mereu zoom-ul la maxim, iar femeile faceau cat mai multe fotografii pe acelasi subiect.
Am stat doar 2 saptamani cu ei, dar am simtit ca au trecut 2 ani. Desi nu vorbeam foarte mult cand nu era traducatorul in preajma, ne-am obisnuit extraordinar de rapid unii cu altii. Devenise o rutina, “gringo” vine dimineata, ne plimbam prin favela, radem de el, apoi plecam acasa. La prima intalnire cu unul din mafiotii favelei, am inteles ce inseamna viata intr-o favela. M-au luat de acolo cat de repede au putut si si-au trimis parintii sa explice situatia.
In total, am stat 3 saptamani in Rio si una in jungla Amazonului. Cand am ajuns acasa, vedeam lumea cu alti ochi. Totul era mai pasnic, totul avea potential, nimic nu era pierdut. As recomanda experienta voluntariatului in strainatate oricand. E ocazia perfecta sa intelegi cum functioneaza lumea din jurul nostru si sa inveti cum sa te bucuri de lucrurile mici din viata ta.