Pentru unii dintre noi vacanta de vara e o mare dezamagire. Petreci tot anul planuind toate traznaile posibile, dar ajungi in iunie cu o moleseala de om batran care te agata de pat si de serialul pe care il revezi acum pentru a treia oara, doar-doar se intampla ceva altfel. Pana te dezmeticesti, vacanta a trecut, iar tu ai citit o carte toata vara, nu douazeci cum ti-ai dorit, bronzul e indoielnic, iar sentimentul pe care incerci sa il ignori e o combinatie nefericita intre regret, dezamagire si toamna. In final, simtiri de genul asta te pun pe picioare si te indeamna sa iei niste decizii. Fie ca te hotarasti sa mai mergi o data la mare, fie inveti sa canti la tobe, fie te-apuci sa inveti franceza, important e sa iesi din pijamale si sa faci ceva de care sa fii mandru.
Sa zicem ca decizi sa fii voluntar. In prima faza nu prea conteaza pentru ce, poti sa fii voluntar la berar, sa stai printre oameni si sa ii inveti despre reciclare. Recomandarea mea, pentru ca-i vara, e sa iti faci de lucru intr-o echipa care organizeaza festivaluri, concerte sau targuri, preferabil intr-un oras nou sau in alta tara, ca sa poti, totusi, sa te bucuri de vacanta. Voluntariatul inseamna flexibilitate si mobilitate, asa ca du-te unde vrei, fa ce vrei.
Dupa o relatie de vara, scurta si intensa, o sa te gandesti ca vrei mai mult. De la voluntariat. Toamna e prielnica pentru decizii serioase, asa ca poti sa te indrepti spre o organizatie. O sa fie greu: sunt multe, diferite si faine. Ca sa nu faci vreo alegere nepotrivita, studiaza-le pe toate de-a fir a par sau suna un prieten. Apoi aplica increzator, nu spune minciuni la interviu si nu te certa cu nimeni in perioada de proba. Pune centura de siguranta, esti salvat pentru un an, doi, trei, cati vrei. Totusi, nu porni cu asteptari mari, asta nu face niciodata bine la suflet. Mergi copacel, vezi ce-ti place si nu te teme daca altii sunt mai entuziasmati decat tine. O sa vina si vremea ta.
De exemplu, eu am fost membru Voluntari pentru Idei si Proiecte timp de trei ani. Un an intreg am incercat sa ma integrez si am lucrat cu doua maini stangi la un proiect. Anul doi a venit cu mai multa minte, asa ca am coordonat eu un proiect si i-am invatat pe altii cum sa se descurce cu doua maini stangi. Ultimul an a fost imbelsugat, cu mai mult din toate: responsablitati, prieteni, voie buna, satisfactii si ore de munca. Doi ani m-am chinuit sa imi dau seama daca ma ajuta voluntariatul, sa-mi dau seama daca intr-adevar ma duce undeva, daca ma pregateste pentru viitor. Mi-am raspuns intr-un final cu un DA puternic. A fost bucurie mare atunci.
Stii, intr-un fel, voluntariatul e ca un frate mai mare care te invata de bine si care iti face cunostinta cu prietenii lui faini, dupa care iti da drumul brusc la mana si te lasa sa te descurci singur. Eu pot acum sa ma descurc singura. Stiu unde sa caut si unde sa gasesc, stiu ce pot si, mai ales, nu-mi mai e la fel de teama de viitor. M-am obisnuit sa-mi fie mai greu din cand in cand si am invatat sa imi rezolv singura problemele. Pentru ca lucrurile devin si serioase din cand in cand. Nu a zis nimeni ca e o joaca; prin voluntariat iti exersezi abilitatile sau iti faci altele, explorezi si incerci sa te gasesti printre atatia alti oameni care iti seamana. Cu sinceritate spun ca poti sa faci tot ce vrei. Orice idee ai, cu oamenii potriviti langa tine, e realizabila.
Dar hai, nu uita ca e vacanta. Asa ca inainte sa faci orice, ia-ti tenisii-n picioare si umple-i cu nisip. La mare!