Zilele astea se implineste un an de cand m-am intalnit, intr-o seara, cu Oana si Carmen de la Salveaza Vieti. Tocmai fusesem selectata pentru programul "Voluntar de Profesie" al Fundatiei Vodafone Romania, care presupunea ca voluntarii sa lucreze timp de patru luni pentru un ONG pe care si l-au ales. Eu optasem pentru Salveaza Vieti pentru ca o cunoscusem pe Carmen Uscatu, presedinta asociatiei, cu un an inainte, cand am scris despre Salveaza Vieti pentru revista Tabu. M-a impresionat atunci determinarea lor de a scutura sistemul de sanatate si de a lupta pentru niste oameni pe care nu-i cunosteau si a caror problema nu o impartaseau - o boala care poate fi tratata doar in strainatate.
Insa in acea seara de vara, determinarea lor m-a blocat. Fetele m-au anuntat, pe jumatate in gluma, ca proiectul meu pentru cele patru luni va fi sa strang 1 milion de euro pentru crearea primului Centru de Excelenta in tratarea cancerului la copii, in cadrul clinicii de oncopediatrie Louis Turcanu din Timisoara.
Solutia prin care urma sa strangem banii era facilitatea fiscala care le permite firmelor sa redirectioneze 20% din impozitul pe profit. Facilitatea fiscala exista inca din 2004, dar nu mai fusese comunicata amplu pana atunci si nu era cunoscuta publicului larg. Chiar si acum, dupa ce campania noastra de 20% s-a incheiat, mi se intampla sa vorbesc cu oameni din companii sau ONG-uri care cred ca e vorba de 2% - adica impozitul pe venit.
Pentru a ajunge la cat mai multi oameni cu mesajul nostru, am hotarat sa facem o campanie nationala de comunicare. Am obtinut, pe rand, sprijinul agentiilor Graffiti BBDO, Kaleidoscope, Free Communication, MEC Romania si OMD, care ne-au oferit pro bono serviciile lor de publicitate, online, PR, respectiv media. Au fost extraordinari. Echipele de publicitate si de PR si-au facut din campanie o cauza aproape personala, au cautat impreuna cu noi in fiecare zi cate o solutie mai buna, cate o idee noua pentru ca mesajul nostru sa ajunga intr-o forma convingatoare la oamenii care trebuie.
Am hotarat, la sugestia celor de la Graffiti, sa ne continuam campania de 20% printr-o campanie de donatii prin SMS.
Asa ca am inceput. Pe 2 decembrie am avut conferinta de presa care anunta campania de 20%. A fost cea mai emotionanta conferinta de presa la care am participat vreodata (si sunt jurnalist de meserie). Am avut-o alaturi de noi pe doamna doctor Margit Serban, sefa departamentului de transplant medular din Timisoara, un om care de ani de zile face imposibilul pentru a-i salva pe micutii bolnavi de leucemie si alte tipuri de cancer limfatic. Pana acum, copiilor li se faceau analizele in profunzime la un spital din Viena, datorita relatiilor de prietenie dintre doamna doctor Serban si medicii de acolo. Campania noastra urma sa stranga bani pentru infiintarea la Timisoara a unui laborator la fel de performant ca cel din Viena, urmand sa contribuie la cresterea ratei de succes in tratarea cancerelor de sange la copii de la circa 50%, cat e acum in Romania, catre media europeana de peste 80%.
Prin campania de 20%, care s-a derulat in decembrie pe posturile de televiziune, radio, presa si online, am reusit sa strangem 400.000 de euro de la circa 350 de firme. Ne-a ajutat mult sustinerea pe care am primit-o din partea presei, in special Pro TV, partener al campaniei prin implicarea puternica a Paulei Herlo.
Ne-am bucurat mult atunci cand, apeland la Fundatia Vodafone pentru a ne ajuta cu costurile de productie a campaniei, ei au hotarat sa sponsorizeze proiectul cu 350.000 de euro si sa ne fie parteneri in campanie.
In final, in lunile ianuarie-martie am derulat campania adresata publicului larg, care putea dona 2 euro printr-un SMS la 858. Au fost trimise aproape 200.000 de SMS-uri de catre cei sensibilizati de mesajul campaniei, "Nu ma ignora".
La finalul campaniei aveam peste 1,1 milioane de euro si o multitudine de zambete, emotii si bucurii nebanuite in spate. Campania a luat cam toate premiile pe care societatea civila putea sa i le ofere, inclusiv marele premiu la Gala Societatii Civile si la Gala Oameni pentru oameni, insa, cel mai important, lucrarile de constructie la Timisoara au inceput si speram ca vor fi gata anul acesta, pentru aceasta prima etapa.
Experienta a fost senzationala. Aveam pana acum, probabil ca multi altii, tot soiul de intrebari despre scopul si finalitatea muncii mele. Atunci cand lucrezi pentru o cauza sociala, toate aceste intrebari isi gasesc un raspuns simplu si sincer. Stii ca lucrezi ca sa aduci bine. Si cred ca ajungi inevitabil sa dai peste oameni care o sa-si doreasca sa puna acolo toata energia de care sunt in stare.
Fetele de la Salveaza Vieti ma tachineaza si acum pentru ca intr-un interviu am declarat despre ele ca sunt "putin nebune". Tocmai nebunia lor, indaratnicia de a scutura un sistem sau de a crede ca poti aduna 1 milion de euro in 4 luni m-a invatat poate cel mai mult din toata experienta asta: ca daca crezi cu adevarat intr-un lucru bun, n-are de ce sa nu se intample.