"Ce e frumos, trece repede,
Ce e minunat, zboara ca un fum,
Ce e extraordinar, se duce ca un vis,
Ce e fantastic, devine amintire..."
Pastram in amintirile noastre o saptamana de vis, alaturi de niste oameni fantastici.
AMINTIRI...Mi s-a cerut sa astern cateva impresii despre tabara din Tara lui Andrei. Ca de obicei, cand ai atat de multe de spus,partea cea mai dificila apare atunci cand nu stii care vor fi randurile initiale.
Sa pornesc,deci,cu...inceputul.
*Imi place muntele. Ma atrag inaltimile.Farmecul crestelor te face sa iti doresti mereu sa atingi cote tot mai inalte.
Eventualele nereusite anterioare,devenite efemere prin insasi esenta ambitiei,nu fac altceva decat sa te pregateasca mai bine pentru euforia inaltimilor,nevoia de (auto)depasire fiind parte integranta a firii umane.
Implinirile trecutului te imbie spre magia viitorului,transformand prezentul in stare de gratie.
*Imi plac provocarile. Fiecare zi e o noua incercare, fiecare ora - o depasire a trecutului, fiecare clipa e unica in interpreatrea individuala pe scena vietii. Ziua de ieri e istorie, ziua de maine - un mister, sa traim la maxim provocarile prezentului, transformandu-le in ,,istorii misterioase", pline de farmecul (re)descoperirii aproapelui (din noi).
*Imi plac jocurile. Cu precadere acelea care, depasind stadiul actiunilor repetitive, te pun in ipostaze de cercetare, de utilizare a imaginatiei si logicii, a aptitudinilor si atitudinilor personale, in scopul atingerii tintelor grupului.
*Imi place sa descopar. Permanent ni se dezvaluie lucruri necunoscute anterior noua: din mediul inconjurator, din firea umana, din relatiile interpersonale, din valtoarea gandurilor, din adancurile sufletului, sau din zbuciumul inimii.
Ma tot intrebam daca exista in spatiul nostru mioritic un loc in care sa intalnesc, simultan, toate cele subliniate anterior. Sa regasesti, intr-un singur loc, ingemanate, o CULME, o PROVOCARE, un JOC si o DESCOPERIRE. Le-am aflat, armonios alaturate, ingenios prezentate, intens admirate si din plin degustate, in spatiul generos al Taberei de la Cheia.
Sintetizand, afli aici peisaje mirifice, al caror parfum iti patrunde adanc in suflet, atragandu-te, ca un magnet, chemandu-te tainic sa revii.
Si, cum glasului inimii nu i te poti opune, vom reveni, la randu-ne in acest tinut de basm al Tarii lui Andrei, dorindu-ne ca aceasta stare de gratie sa devina, curand, o normalitate cotidiana a societatii noastre, decorul perfect pentru derularea aventurilor unor ,,Ciresari” contemporani, un loc de (re)descoperire a propriilor limite, de descatusare a creativitatii, de crestere a coeziunii echipei, pentru realizarea scopului declarat :transformarea locurilor in care traim, in spatii de poveste.
Si, cum orice poveste are un final fericit, sa facem un exercitiu de imaginatie, inchipuindu-ne un ideal al timpului ce va sa fie :
Treptat, asistam la cresterea si maturizarea micilor personaje ce au evoluat in tabara, crezand, cu tarie, in implinirea lor, contribuind la punerea in practica a celor invatate in aceste zile, in decorul Tarii lui Andrei.
Semintele implicarii sociale, sadite in sufletele lor, la aceasta varsta frageda, vor rodi bogat in viitor, aducand in preajma tuturor schimbarile (de mentalitate) mult asteptate de generatii intregi.