html Doi oameni ţes “Fire de dragoste” pentru copii născuţí prematur - Ţara lui Andrei
17 Nov 2014

Doi oameni ţes “Fire de dragoste” pentru copii născuţí prematur

Ţara lui Andrei Ţara lui Andrei Ţara lui Andrei îi susţine pe cei care pot şi vor să-i inspire pe cei de lângă ei. Îi...

Articolele autorului

Fire de dragoste un strop de căldură şi culoare este unul dintre proiectele propuse şi susţinute de angajaţii Petrom în cadrul Campionatului de Voluntariat OMV Petrom. Proiectul aduce seturi de hăinuţe și cuiburi croşetate de voluntari copiilor născuţi prematuri în secţiile de neonatologie de gradul II şi III din mai multe oraşe din ţară.

Ştefan Nica a fost cel care a cerut echipei OMV Petrom să dea o şansă acestui proiect, să îl voteze în competiţie şi să îl transforme în realitate. A făcut o echipă bună cu Diana Gamulescu, Vicepreşedinte a Asociaţiei Unu şi Unu şi iniţiatoare a proiectului.

I-am întrebat pe amândoi care este motivaţia lor şi care sunt planurile de viitor.

1.       Povestiţi-ne puţin despre voi şi ce anume v-a determinat să aplicaţi pentru a obţine finanţarea OMV Petrom, în cadrul Campionatului de Voluntariat?

Diana Gamulescu: Motivaţia mea vine de la bebeluşii prematuri şi famiile lor, atât ca mamă, cât şi ca Vicepreşedinte a Asociaţiei Unu şi Unu. Caut în permanenţă idei şi soluţii pentru a găsi finanţare, pentru a putea asigura continuitate proiectelor Asociaţiei Unu şi Unu, de a oferi sprijinul necesar pentru aceşti luptători de doar câteva sute de grame şi pentru părinţii lor.

Cred că nimic în viaţa nu este întâmplător şi când l-am cunoscut pe Ştefan şi am aflat că el doreşte să susţină bebeluşii prematuri prin proiectele Asociaţiei Unu şi Unu, am ştiut că acesta se va număra printre proiectele câştigătoare pentru că te uiţi la ei şi îţi dai seama că trebuie să faci asta, că nu îi poţi abandona şi nu îi poţi da uitării revenind la viaţa cotidiană.

Nu am ştiut că în România exista un astfel de proiect prin care angajaţii sunt încurajaţi să se afilieze unei cauze sociale. Mi se pare extraordinar. Am rămas impresionată de numărul mare de angajaţi care ne-au susţinut cu tot sufletul. Am văzut acest lucru în numărul mare de seturi croşetate şi în toate detaliile regăsite în împletituri.

Ştefan Nica: Consider că este important să te implici în viaţa socială a comunităţii, îţi oferă o satisfacţie interioară. Din păcate nu multe companii susţin astfel de proiecte interne.

2.       Care e rolul fiecăruia dintre voi în proiect?

Diana Gamulescu: Participarea noastră ca voluntari în acest proiect şi împărţirea responsabilităţilor a fost cât se poate de firească, în funcţie de obiectivele campaniei şi de zona în care fiecare era cel mai eficient. S-a format o echipă şi ne-am consultat permanent, ne-am ţinut la curent cu noutăţile şi am împărţit responsabilităţile, am făcut vizite în ţara împreună. Ştefan cred că a avut totuşi cea mai mare provocare şi îl felicit pentru motivaţie, rezultate şi tenacitate. Nu cred că i-a fost uşor să facă vizite la spitale în ţară şi apoi să intre direct în tura de noapte sau să menţină contactul cu peste 50 de colegi din teritoriu, la nivel naţional, pentru a se asigura că se vor înscrie voluntari, ca aceştia vor croşeta şi trimite la timp etc. Încă o confirmare ca atunci când pui suflet, îţi depăşeşti limitele.

Ştefan Nica: Am stabilit prin dl. Fota Nicusor o întâlnire cu Asociaţia UNU şi UNU şi mi-au prezentat proiectul. Am hotărât să-l depunem în cadrul Campionatului de Voluntariat. Intern a trebuit să obţin voturile colegilor din Petrom  pentru proiect şi după aprobarea proiectului a trebuit să-i implic în croşetarea seturilor.

3.   Ştefan, tu ai coordonat implicarea angajaţilor Petrom în activitatea de tricotare a șosetuțelor şi a căciuliţelor pentru nou-născuţii prematur. Care au fost rezultatele? S-au implicat colegii tăi în proiect aşa cum ţi-ai dorit?

Ştefan Nica: A fost o provocare şi pentru mine şi pentru ei partea cu croşetatul. Cred că timpul şi câteva probleme de comunicare a proiectului au fost principalele impedimente  de a realiza 500 de seturi cum ne-am propus iniţial. Dar au fost implicate multe persoane, cărora dorim să le mulţumim. Nu cred că a fost uşor având în vedere cerinţele părţii de volutariat, adică acele seturi minuscule în comparaţie cu tot ce au croşetat până acum, dar unii au fost profund implicaţi, au realizat modele absolut deosebite, ceea ce a demonstrat o implicare emoţională în proiect.

 4. Diana, cum au reacţionat oamenii cărora le-aţi povestit despre proiect? Ce părere au beneficiarii – părinţii micuţilor născuţi prematur?

Diana Gamulescu: Îi las pe unul dintre beneficiari să răspundă la această întrebare.

Conf. Univ. Dr. Livica Fratiman, Medic şef secţie Neonatologie SCJU Constanţa:

“Asociaţia “Unu şi Unu” a ales să suplinească o nevoie, construind pentru prematuri cuiburi, dar şi căciuliţe şi botoşei pentru protecţie termică, realizate de mâna femeilor care au vrut să ajute. Sunt binevenite şi apreciate atât de către medici, care cunosc beneficiul lor, dar şi de către mămicile prematurilor care înţeleg astfel că nu sunt singure în această situaţie dificilă. În numele acestora mulţumesc membrelor asociaţiei, mulţumesc personalului Petrom care a contribuit la acest proiect, şi sper să avem o colaborare îndelungată, în beneficiul gemenilor şi prematurilor născuţi la SCJU Constanţa.  

5.       Cum vă propuneţi să continuaţi proiectul?

Diana Gamulescu:  În România sunt 20 de secţii de terapie intensivă neonatală de gradul III, iar până acum astfel de donaţii au ajuns în 7 spitale, 4 dintre acestea cu sprijinul Petrom.

Aşadar, Asociaţia Unu şi Unu va continua să caute finanţare pentru a dota şi restul de secţii unde micuţii luptători aşteaptă să fie încălziţi şi protejaţi. Este un gest minim de preocupare pentru viitorul lor şi sperăm ca acestei campanii să i se alăture atât persoane, cât şi companii. Împreună vom reuşi să legăm cât mai multe “Fire de dragoste”.

Ştefan Nica: Vom încerca să continuăm astfel de activităţi, mai ales că unii dintre voluntari mi-au comunicat că ne vor mai sprijini.

6. „Fire de dragoste” e un proiect în care te implici emoţional, aşa e? Ce moment v-a impresionat cel mai mult până acum?

Diana Gamulescu: Eu mă implic emoţional în orice are legătură cu bebeluşii prematuri, în toate proiectele Asociaţiei Unu şi Unu, cu atât mai mult cu cât aceasta este o campanie la care am visat mult înainte să o lansăm. Nimic nu mă impresionează mai mult decât să văd cum aceşti bebeluşi îşi încep viaţa printr-o luptă crâncenă, cum se zbat să supravieţuiască, cum sunt părăsiţi de părinţi în spital deşi ei au câştigat lupta cu viaţa, că nu pot fi nici măcar mângâiaţi luni de zile, că nu primesc sănătate naturală prin lapte matern, că medicii care se luptă pentru viaţa lor nu au tot ce le trebuie ca să-şi facă cât mai bine meseria şi sunt împinşi către decizii limita, ca părinţii lor au nevoie de consiliere şi nimeni nu investeşte în astfel de servicii   etc.

Mă mai impresionează că gestul nostru ajunge la inima părinţilor, dar şi a medicilor şi întrevezi speranţa în privirea lor.

Aş vrea să le mulţumesc tuturor celor care şi-au adus contribuţia în acest proiect şi l-au votat pentru a se număra printre finaliste, voluntarilor care au donat şi au croşetat peste 300 de seturi, lui Ştefan pentru că a avut încredere în noi şi ne-a sprijinit. Am fost o mare echipa care s-a mobilizat şi voluntariat în beneficiul bebeluşilor născuţi înainte de termen. Mă bucur mult ca împreună am reuşit să le oferim “căldura şi un strop de culoare”.

 Ştefan Nica: A fost emoţionant să ajungi în unele maternităţi să vezi ce se poate realiza prin dăruirea doctorilor faţă de muncă pe care o fac, respectiv secţia de la Marie Curie. Dar a fost şi jenant să ajungi într-un spital care arata jalnic, scutecele copiilor fiind uscate pe calorifer, iar în acea localitate să se dărâme un stadion de fotbal funcţional pentru a se construi altul, Cred că asta demonstrează că cetăţenii din zonă nu sunt prea implicaţi în viaţa comunităţii lor.