Daca pana acum o luna ma copleseau ba sesiunea, ba diverse alte treburi, parca ieri eram intr-o masina in drum spre Cheia, tragand cu urechea la experientele voluntarilor veterani ai taberei din Tara lui Andrei.
Usor intimidata, dar in acelasi timp dornica de a lua o pauza, chiar si prin munca, am imbratisat aceasta prima ocazie de a face voluntariat in tabara Tarii lui Andrei, culmea, chiar in anul voluntariatului.
La sosire, oameni prietenosi, dedicati proiectului in totalitate, ne-au instruit, ne-au pus la dispozitie tot ce aveam nevoie, iar odata cu venirea copiilor saptamana a fost a noastra: festivitati, prezentari de proiecte, experimente cu vulcani, foc si rachete, drumetii, noduri, poduri, tiroliana, tras cu arcul, stiri, talente, iarba verde si cristale.
Si cum intr-o mare comunitate de oameni aparitia unor mici conflicte era inevitabila, noi am hotarat sa le lasam la usa camerei dimineata si sa le fructificam in scopul de a ne imbunatati activitatea.
Trebuie sa recunosc ca experimentele fun-science mi-au reimprospatat cunostintele de fizica si de cultura generala, in special ceata lui Merlin facuta intr-un pahar chiar de mainile mele cot la cot cu copiii. Iar daca activitatile outdoor montane ne-au obosit ceva mai mult, noi nu ne-am plans pentru ca o recompensa dulce ne-a asteptat de fiecare data.
Ei, dar cand esti voluntar muncesti si trebuie sa faci fata schimbarilor dese de program si meniului ceva mai capricios. Trebuie in acelasi timp sa te si distrezi, si sa nu uiti ca ai venit in tabara fie din placere, fie din curiozitate, si sa iti iei in bagaj acasa experienta de care ai nevoie.
Sa nu uitam ca voluntariatul este pentru toata lumea, dar nu toata lumea este pentru voluntariat. Cand reusesti sa intelegi ca voluntariatul nu e un job neplatit care iti iroseste timpul, ci responsabilitatea de a te dezvolta personal prin schimbarea pe care o faci alaturi de alti oameni pusi pe treaba, atunci inseamna ca esti mai bun decat ceilalti, inseamna ca poti ajunge in Tara lui Andrei.
Ce-am luat eu in bagaj? Ceva prieteni, o bila de cuart, mai multa rabdare in relationarea interumana, optimism molipsitor de la copii, un buletin „de Andrei" si relaxarea mentala bine meritata.