Rasfoieste Jurnalul Tarii lui Andrei si implica-te in dezbatere prin comentarii sau propuneri de articole noi.
Jurnal
Skip Navigation LinksHome|Jurnalul Tarii lui Andrei|Arhiva "Ariel Constantinof"

Arhiva "Ariel Constantinof"

Ariel Constantinof

Culmea voluntariatului...

Publicat de Ariel Constantinof (marti, 28 iunie 2011)

Mereu mi s-a parut amuzant faptul ca voluntarii, in general, lucreaza foarte mult, uneori chiar exagerat de mult comparativ cu niste simpli angajati. Gradul de implicare al unor voluntari este mereu mai mare decat gradul de implicare al unor angajati. Nu, nu-i un studiu, n-am nimic oficial, e doar ceea ce am observat.

Diferenta dintre un voluntar si un angajat adesea se reduce la pasiune si rutina. Daca un voluntar nu-i pasionat de proiectul in care se implica, exista sanse mari sa clacheze - si iacata, asa se face o prima filtrare.

Desi tind sa cred ca oricine poate sa fie voluntar, oricand si oriunde, mi s-a dovedit in trecut ca nu-i chiar asa usor. Voluntariatul ii separa pe cei "buni" de restul. E trist (sau nu?), dar e adevarat.

In zilele noastre se spune ca daca faci voluntariat o sa ai multe de invatat - si e adevarat! Ba chiar o sa ai ce sa treci in CV si te vei putea angaja mai usor - si e adevarat! Vei avea experienta de lucru, vei invata cum sa faci fata unor situatii de criza sau cum sa lucrezi in echipa - din nou, adevarat...

Dar eu cand m-am apucat de voluntariat mi-am dat seama ca mie-mi place sa fac voluntariat, nu sa imi umplu un CV ca sa obtin un job. Si desi azi am invatat extrem de multe din voluntariat si as putea sa ma angajez cu un CV stufos, as prefera sa raman voluntar o viata.

Ca voluntar nu prea poti sa duci o viata rutinata. Nu prea ai cand sa te plictisesti de aceleasi activitati sau locuri. Nu esti blocat prea mult cu aceasi oameni langa tine.

Cand eram mic, undeva in clasa a 4-a, aveam niste colegi de clasa ce stiau ce joburi voiau sa aiba deja: unul voia sa fie doctor, altul pilot, dar cel mai tare voia sa fie "musafir". Ei, jobul de "voluntar" seamana putin cu cel de "musafir". Te duci, mananci, bei, te distrezi si pleci. Desigur, trebuie sa mai si lucrezi, dar daca o faci cu placere, asa cum o facem majoritatea, nici nu o sa-ti dai seama ca de fapt "ai lucrat" ca voluntar. Totul se va rezuma la "m-am distrat".

Culmea voluntariatului este ca poti lucra o viata ca voluntar fara sa te opreasca nimeni - si probabil este si cel mai bun job din lume.

 


Sursa poza: status1.org

voteaza:
Publicat marti, 28 iunie 2011 in categoriile: Idei | >> 3 comentarii
Ariel Constantinof

Cum ajungi antreprenor social?

Publicat de Ariel Constantinof (joi, 27 ianuarie 2011)

In ultima perioada am tot vorbit in jurnalul despre antreprenori si antreprenoriat social, s-a vorbit despre idei bune, despre oameni curajosi si despre succes… si dupa toate aceste articole cu siguranta acum ai ajuns sa te intrebi: “Si eu cum ajung un antreprenor social?”.


Asa cum nu exista un ghid concret despre cum poti ajunge un antreprenor sau un lider, nu exista nici un ghid despre cum poti ajunge un antreprenor social, dar voi incerca sa punctez cei mai importanti pasi pe care ar trebui sa-i faca cineva care vrea sa devina un antreprenor social.


Pasul zero: Fii tu, fii pozitiv.

Fii tu pentru ca tu stii cel mai bine ce te deranjeaza la mediul inconjurator. Fii cat de subiectiv poti, fii tu! Sa fie vorba oare despre traficul din Bucuresti? Sa fie vorba oare despre gunoiul de pe strazi? Sa fie vorba despre gradul de copii needucati? Tu stii cel mai bine care din urmatoarele “probleme sociale” te afecteaza cel mai tare si pentru care ai lupta constant, fara sa-ti pierzi entuziasmul, tot restul vietii tale daca-i nevoie. Winston Churchill spunea: “Succesul vine din esec dupa esec, fara sa-ti pierzi entuziasmul.”

 

Totodata spun “fii pozitiv” pentru ca antreprenoriatul social se bazeaza pe pozitivism, iar tu nu poti sa fii un antreprenor daca nu vezi, asa cum ne-a spus si Corina Murafa in articolul de aici, solutii in locurile in care ceilalti oameni vad probleme.

Spre exemplu, Arnoud Raskin a gasit ceva pozitiv in copiii strazii din jurul lumii: aceia care sunt needucati, care se drogheaza, n-au familii si traiesc de pe o zi pe alta. El a vazut in ei o sursa imensa de informare pentru marile companii din Statele Unite. Acum, prin proiectul sau, el ii educa pe copiii strazii din jurul lumii cu ajutorul unei scoli mobile. Se finanteaza vanzand companiilor mari din State idei despre “supravietuire in momente de criza” invatate chiar de la copiii strazii.

 

Pasul unu: Gaseste problema sociala!

Te-ai hotarat ce problema vrei sa rezolvi cel mai mult? Ti-am dat mai sus cateva exemple. Cu siguranta sunt mii de probleme sociale de rezolvat intr-o societate, alege una din ele. Doar una. Cel mai bine ar fi sa fie un subiect care te pasioneaza.

 

Pasul doi: Gaseste o solutie pentru problema aleasa.

Daca ai trecut de pasul 0, inseamna ca poti sa treci de acest pas cu cea mai mare usurinta. Antreprenorii si oamenii cu o gandire pozitiva o sa gaseasca foarte usor solutii la probleme. Daca tu ai solutii la problemele sociale, pune-te pe treaba si implementeaza-le. Exemple sunt destul aici.

 

O superba rezolvare a 3 mari probleme sociale din doua societati de pe doua continente diferite este aceasta: in Regatul Unit intr-o inchisoare chiar in aceste clipe are loc un proiect social foarte interesant. Detinutii primesc de la diversi cetateni ai Regatului Unit biciclete ce necesita reparatii, ei le repara si le dau personalitate (le vopsesc, le pun accesorii, le fac cat mai pe placul copiilor), iar apoi le trimit in diverse sate din Africa in care copiii merg chiar si 10 km pe zi pana la scoala.
Astfel avem O SOLUTIE pentru TREI PROBLEME sociale: s-a rezolvat problema detinutilor fara activitate, problema bicicletelor abandonate pe strazi si problema copiilor din Africa ce merg km intregi pe jos spre scoala.

 

Pasul trei: Fa-ti un ONG sau o firma.

Tu alegi ce se potriveste mai bine. Oricum asta conteaza cel mai putin, caci rezultatul o sa fie ciudat. Cum a spus si Corina aici, antreprenoriatul social sfarseste cu hibrizi puri - firme detinute de ONG-uri sau viceversa. Nu-ti face griji. E foarte posibil sa-ti fie greu sa-ti gasesti un contabil care sa inteleaga ce incerci sa faci sau sa explicit statului de ce vrei sa faci ceea ce faci.

 

Pasul patru: Nu-mi spune ce vrei sa faci, arata-mi ce ai facut!

Am impresia ca adesea multe idei bune nu sunt puse in practica din cauza lipsei de bani… DAR in general, si mai ales in antreprenoriatul social, nu este vorba de bani. Asa cum pofta vine mancand, banii vin aratand lumii din jur ca se poate! Pune-te pe treaba, nu astepta finantari doar povestind idea ta genial. James Ling  spune: “Nu-mi spune cit greu muncesti, spune-mi ceea ce ai realizat”. Realizeaza ceva, impartaseste rezultatele si dezvolta-te! Daca ai actele in regula poti sa incepi sa lucrezi.

 

Pasul cinci: Entuziasm!

Un antreprenor este MEREU entuziasmat pentru ca mereu face ce-i place. Ai grija de entuziasmul tau. Vei avea multe de infruntat in drumul tau spre rezolvarea problemei pe care ai depistat-o.
Henry Ford a spus: “Obstacolele sunt acele lucruri groaznice pe care le vezi atunci când iti iei ochii de la telul tau.”

 

Care sa fie al 6-lea pas?

 

 

 

voteaza:
Publicat joi, 27 ianuarie 2011 in categoriile: | >> 2 comentarii
Ariel Constantinof

Vreau sa transform Bucurestiul in micul Amsterdam!

Publicat de Ariel Constantinof (luni, 07 iunie 2010)

Numarul biciclistilor din Capitala creste si nimeni, dar absolut nimeni, nu poate sa opreasca acest fenomen aproape natural. In curand Bucurestiul nu o sa mai fie numit "Micul Paris", ci sper eu "Micul Amsterdam". Suna utopic? Nu chiar. Anul trecut gandeam acelasi lucru si nici macar nu aveam o bicicleta proprie, ci inchiriam una aproape zilnic.

La un moment dat mi-am dat seama anul trecut ca nu pot sa fiu eu singurul care vrea ca Bucurestiul sa fie populat de cat mai multe biciclete, asa ca am invitat printr-un anunt online oamenii la o iesire biciclistica intr-un parc. Pe care am numit-o Bikewalk. Rezultatul? 5 biciclete. O luna mai tarziu am repetat invitatia: 14 biciclete. Apoi iar: 21. Apoi iar: 150!

Cifrele vorbesc de la sine? Cu siguranta. Anul acesta am repetat invitatia, si la prima editie Bikewalk din 2010 au venit 450 de biciclisti! Ce urmeaza? Sa mai fac invitatii, desigur! Mai ales ca acum avem un blog Bikewalk si o retea Ning.



Oare cum se numeste comportamentul meu din ultimul an si jumatate? Unii o numesc "delincventa", altii o numesc "spirit civic" sau "responsabilitate"... iar in tot acest timp eu o numesc "placere".

Dar ce sa fie de fapt acest "pedalat urban"? Este atat spirit civic si responsabilitate sociala, cat si delincventa si placere. Imi permit sa spun ca occidentul a fost mereu cu un mic pas in fata noastra si precum vedem tocmai ne ofera o noua lectie: in orasul modern, bicicleta este solutia.

Stiai ca in Olanda de ceva ani in centrele oraselor sunt acceptate doar biciclete? Stiai ca de curand se vrea chiar si interzicerea bicicletelor din centrele oraselor pentru ca-s prea multe? Si tot in Olanda acum ceva ani bicicletele parcate prost sau parasite pe strada, legate sau nu, erau ridicate de catre primarii? Erau lasate asa cum sunt lasate la noi rablele pe trotuare.

Sunt sigur ca nu are rost sa repet faptul ca pedalatul este sanatos pentru tine, cei din jur si pentru mediu... si desigur are multe alte avantaje in cadrul orasului: viteza de deplasare in timpul zilei, spre exemplu, se reduce la jumatate.

Ai observat ca parcurile sunt pline in fiecare weekend de biciclisti de ocazie ce-si inchiriaza biciclete doar cu buletinul? Ce inseamna asta? Inseamna ca toti acesti oameni stiu sa pedaleze! Dar pedaleaza doar in parc, doar in weekend. Daca tot stiu sa pedaleze, de ce nu folosesc bicicleta ca mijloc de transport prin oras?

Propun un exercitiu membrilor Tarii lui Andrei ce nu pedaleaza zilnic prin oras!

Incearca timp de 5 zile muncitoare sa iti inchiriezi o bicicleta (nu este foarte scump) - daca nu ai deja una personala tinuta pe balcon - si sa mergi cu ea pana la serviciu. Pentru inceput recomand trotuarul, mai apoi incet-incet, in mod natural, o sa iesi pe carosabil.

Cred ca 5 zile de pedalat urban sunt de ajuns ca orice om sa-si dea seama de avantajele si dezavantajele bicicletei in oras.

Astept cu interes povestile celor ce incearca acest exercitiu.

PS: Un ultim sfat: nu uita sa iti iei la tine un mic prosop si un tricou de schimb - vei transpira putin.

 

voteaza:
Publicat luni, 07 iunie 2010 in categoriile: Idei, Saptamana mersului pe bicicleta | >> 2 comentarii

Participa la actiuni de voluntariat:

<mai 2012>
30123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031123
45678910

Jurnalul Tarii lui Andrei

Jurnalul Tarii lui Andrei

Rasfoieste Jurnalul si implica-te in dezbatere prin comentarii sau propuneri de articole noi. >> detalii

Aboneaza-te prin e-mail

Fii la curent cu actiunile si noutatile din Tara lui Andrei.