Titlul e un joc de cuvinte al carui talc il aflati la sfarsit. Vreau sa va povestesc despre Forumul Educatiei si despre discutiile  pe tema educatiei non-formale avute acolo.

Am mai scris despre cum a functionat pentru mine forumul in prima zi si despre semnificatia lui. Acum vreau sa va spun altceva.

La Forum am fost invitat sa facilitez doua ateliere pe temele: mobilitatea studentilor si educatia non-formala.  Tema propusa de majoritatea participantilor pentru follow-up a fost educatia non-formala. Evident m-am bucurat si nu doar pentru ca a fost tema atelierului meu. M-am bucurat pentru ca eu tin cu educatia non-formala. O definitie larg acceptata nu exista dar v-o propun pe cea convenita la forum: este educatia care se desfasoara in afara curriculumului oficial. De obicei e organizata de persoane sau organizatii din afara scolilor si facultatilor si nu duce la o certificare oficiala. Pentru clarificari conceptuale va recomand urmatorul material.

Pentru mine, diferentiatorul esential al educatiei non-formale este insa caracterul ei voluntar.

Scoala si facultatea sunt (practic) obligatorii. Inveti ce vor ei, cum vor ei si cand vor ei. Vreo 15 ani la rand. Si multi elevi si studenti ajung sa invete - daca invata - pentru note si diplome. Eu cred ca primul scop al educatiei este sa te ajute sa inveti in mod autonom. Adica sa decizi ce inveti, cum inveti si cand inveti si sa fii capabil sa iei decizii bune pentru tine. Vei avea de facut asta toata viata. Si atunci vei invata pentru ca iti place, pentru ca esti curios, pentru ca vrei sa te dezvolti si sa fii bun la ceva, pentru ca intelegi importanta unui lucru sau pentru ca vrei sa realizezi lucruri semnificative.  Inainte sa imi spuneti ca sunt idealist, va recomand cartea Drive - Adevarul surprinzator despre ceea ce ne motiveaza. Studiile arata ca pedepsele (notele mici) si recompensele (notele mari) nu (mai) functioneaza pentru ca: afecteaza motivatia intrinseca, scad performanta, distrug creativitatea, incurajeaza trisatul, scurtaturile si comportamentul neetic, creeaza dependenta si incurajeaza gandirea pe termen scurt.

Eu cred ca tocmai din caracterul voluntar al educatiei non-formale decurg multe dintre aspectele ei pozitive in comparatie cu sistemul formal. Educatia non-formala trebuie sa fie atractiva. Nu poate fi plictisitoare pentru ca n-ar participa nimeni. Nu se dau note si asta lasa loc motivatiilor intrinseci. E mai adaptata nevoilor si circumstantelor celor care invata, foloseste resursele in mod creativ, e gestionata mai flexibil si e descentralizata. E mai putin autoritara. Educatia non-formala este de cele mai multe ori voluntara si din partea organizatorilor, a trainerilor sau a facilitatorilor. Multi vad aceasta educatie in afara scolii ca locul natural de diversificare a educatiei si a metodelor de invatare. Prin contrast, educatia formala este vazuta ca rigida, omogena, statica si rezistenta la schimbare. Desigur, acestea sunt concepte iar realitatea nu poate fi privita doar in alb si negru. Exista multe nuante intermediare.

De fapt, eu nu cred ca exista educatie formala si non-formala. Exista educatie si avem nevoie ca ea sa fie mai buna. Mult mai buna. Ce a fost extraordinar la Forumul Educatiei este ca am avut sentimentul ca vorbim despre acelasi lucru desi veneam de la Scoala si Gradinita Little London, de la Scoala Internationala din Cluj, de la Scoala Romano-Finlandeza, de la CROS sau de la Fundatia Noi Orizonturi. Fara sa vorbesc in numele tuturor, as sintetiza asa: Sa dam elevilor si studentilor mai multa autonomie in a decide ce invata, cum invata si cand invata. Sa dam profesorilor mai multa autonomie in a decide ce predau si cum predau si sa deschidem mai larg usile scolilor si universitatilor pentru persoane, organizatii si metode noi.