Sunt Dragos-Paul Hagiu si sunt voluntar de 2 ani, din 2009. M-am "apucat " de voluntariat la invitatia unor prieteni. Prima experienta a fost curatenia de primavara a gradinii botanice din Bucuresti, o activitate ecologica unde mi-am facut multi prieteni. A fost o activitate de cateva ore insa a reprezentat startul "carierei" mele de voluntar, oferindu-mi o satisfactie civica. Cu doua luni mai tarziu faceam parte din Parlamentul European al Tinerilor, organizatie ce intruneste sute de tineri la fiecare dintre sesiunile sale si dezbate modul in care pot fi rezolvate problemele tarilor membre a Uniunii Europene utilizand limbile oficiale ale Parlamentului European, engleza si franceza. Aceasta structura este organizata de tineri pentru tineri, iar in cadrul sesiunilor poti avea diferite roluri: delegat,  coordonator de comitet (chairperson), jurnalist, editor sau organizator. Deoarece delegatii sunt cei care dezbat temele, echipa organizatorica ( sau oficiala) este formata din coordonatori de comitet, jurnalisti, editori si organizatori. Astfel la prima participare esti nevoit sa fii delegat. In cadrul unei sesiuni, in calitate de delegat, faci parte dintr-un comitet format din tineri din tari diferite ale Uniunii Europene ce are o tema comuna bazata pe o problema a Uniunii Europene.

Am participat pana acum in total la  8 sesiuni, la 3 in calitate de delegat dintre care si una internationala iar la restul in calitate de oficial, organizator, coordonator de comitet si editor. Desi sesiunile reprezinta principala activitate, in cazul in care vrei poti face parte din structura organizatiei, putand participa fie pentru pozitia de coordonator judetean sau regional, fie pentru alte pozitii precum departamentul de relatii publice, responsabil tehnica si logistica, responsabil materiale academice,etc. Sunt de asemenea coordonator judetean Bucuresti pe mandatul 2010-2011, responsabil tehnica si logistica si responsabil pentru Traininguri si Pregatire Academica.

Faptul ca fac parte dintr-o astfel de organizatie mi-a oferit foarte multe avantaje. Pe langa dezvoltarea personala uimitoare, mi-am facut foarte multi prieteni si, poate cel mai important lucru, am avut ocazia de a dezbate problemele impreuna cu oficialitati ale consiliului local sau experti din diferite domenii.

Desi am avut o activitate intensa in cadrul Parlamentului European al Tinerilor am continuat sa ma implic si in alte programe. In decursul anului scolar 2010-2011 am fost presedintele consiliului elevilor al Liceului International de Informatica Bucuresti. Mi-am folosit experienta acumulata in cadrul Parlamentului European al Tinerilor pentru a coordona consiliul elevilor. La fiecare intrunire erau dezbatute de catre elevi problemele scolii precum si posibilitatea de a participa sau organiza diverse actiuni caritabile, strangeri de fonduri sau concursuri de talente. De asemenea aceasta experienta a contribuit major la dezvoltarea mea personala insa impactul a fost observat in randul colegilor si profesorilor. Cred ca principalul avantaj a fost faptul ca am ajutat la facilitarea comunicarii dintre profesor si elev, dintre directiune si elev. Astfel scoala a stiut mai bine de ce avem nevoie si viceversa.


Tot in 2010 am participat si la Let's do it, Romania! si ma bucur ca am reusit sa-mi ajut tara sa fie mai curata.

Paradoxal, am fost foarte activ in acelasi in an in care am avut de dat si examenul de bacalaureat. Pentru mine aceast rol dublu de voluntar activ si elev in clasa a 12-a a reprezentat o adevarata provocare ce m-a obligat sa-mi impart timpul foarte eficient. Desi unii considera ca nu are rost sa muncesti pe "gratis" in opinia mea, voluntariatului iti poate oferi mai mult decat o slujba. Totul depinde de programele in care alegi sa te implici.

Soarele straluceste, pomii de pe marginea drumului parca si-au capatat peste noapte frunzele verzi, auzim din ce in ce mai des discutii despre mare si plaja. E vremea planificarii vacantei de vara, asa ca va oferim cateva sfaturi care va ajute sa aveti o vacanta mai eco.

Cand vrei sa iti petreci vacanta intr-un mod cat mai prietenos cu mediul trebuie sa iei in calcul trei lucruri - cum iti planifici vacanta, ce faci dupa ce ajungi la destinatie si cum iti lasi casa in perioada in care lipsesti.

In faza de dinainte de alegerea unei destinatii ar trebui sa iei in considerare acele zone ce nu sunt mereu asaltate de turisti ce pot afecta integritatea si bunastarea ecosistemului. Mergi intr-o zona unde turistii  aduc beneficii comunitatii, de exemplu intr-un sat unde globalizarea nu si-a  facut simtita prezenta, unde poti descoperi traditii si obiceiuri despre care sa le povestesti prietenilor tai, ajutand astfel familiile de fermieri sa aiba un trai decent si conservand mediul.

Nu te gandi cum sa ajungi acolo cat mai repede, ci in cel mai sigur si mai putin poluant mod. Daca este posibil, mergi cu trenul si te vei bucura si de peisaje. Avioanele elibereaza in atmosfera de 3 ori mai multe noxe decat autobuzele sau trenurile. Daca mergi impreuna cu prietenii tai in vacanta, mergeti impreuna cu aceeasi masina. S-ar putea sa existe discutii pe tema talentului artistelor pop din ziua de astazi dar cel putin veti scapa de grijile legate de siguranta masinilor voastre.

Cand faci rezervarea camerei de hotel, vezi daca este un hotel eco. Exista certificari internationale ce ofera unui hotel statutul de "hotel eco", ceea ce inseamna ca modul in care foloseste energia este unul sustenabil, nu permite folosirea detergentilor toxici, are un sistem economic de iluminat etc. Hotelul Vega din Mamaia este primul hotel certificat eco din Romania, iar in Europa si America numarul hotelurilor verzi este destul de mare asa ca exista sanse sa gasesti un astfel de hotel in locul unde vrei sa-ti petreci vacanta.

Cand ai ajuns la destinatie, foloseste mijloacele de transport in comun pentru a ajunge la obiectivele pe care vrei sa le vizitezi, cumpara mancare din pietele din oras, direct de la fermieri sau pescari. Produsele sunt sanatoase si fiind produse local au un impact mai mic asupra mediului.

Daca nu aduci suveniruri prietenilor lasati acasa, trebuie sa le arati macar fotografii. Foloseste pentru camera ta digitala baterii reincarcabile si nu unele de unica folosinta. Bateriile ajunse in natura sunt responsabile de otravirea multor specii de animale.

Cat timp tu te relaxezi in vacanta, casa ta nu are nevoie de caldura sau aer conditionat, opreste-le inainte sa pleci si scoate din priza aparatura, consuma energie chiar si atunci cand nu este in functiune. Un alt beneficiul al acestei strategii de economisire a energiei este si ca vei plati mai putin cand urmatoarele facturi vor ajunge in cutia ta postala.

Am dat cateva exemple cu ajutorul carora iti poti inverzi vacanta, nu sunt pasi foarte complicati si nici greu de facut, dar pot ajuta la protejarea planetei.

Gabriel Paun este presedintele Asociatiei Agent Green, organizatie neguvernamentala non profit de tip ”watchdog” pentru protectia mediului (organizatie al carui rol este de a monitoriza  activitatea  guvernului si  a altor institutii si de a alerta populatia cand actiunile respectivelor institutii nu respecta interesul public), infiintata in anul 2009 din dragoste si din respect pentru mediul inconjurator.

“Este dimineata dupa rasarit. Conduc pe un drum asfaltat de munte. Sunt cu diversi prieteni in drum spre partie. Nu sunt gropi, asa ca pot admira in siguranta si peisajul. Cu alte cuvinte sunt in Elvetia. Parcam. Prietenii aleg calea usoara spre varf, telecabina. Eu o iau la picior cu placa in spate. Trec intai prin padurea cu pomi plantati si aliniati ca la comanda. Un rau isi face loc printre turturi de gheata si praguri amenajate cu beton sanatos. Nu sunt urme de vietuitoare cu exceptia unui jder anemic de copac ce fugareste un soarece, dar si cateva pasari singuratice. Nu imi este teama ca as putea da nas in nas cu ursul pentru ca stiu ca elvetienii sunt asa de “buni” cu animalele ca au omorat si ultimul urs acum 109 ani. Nu de alta dar cand si ultimul pinten de munte a fost racordat la reteaua de asfalt si s-a construit si o micuta casa de vacanta, locatarul vremelnic a dorit sa se asigure ca niciun animal mai mare si mai cu gheare nu ii va tulbura siesta.

Imi continuu ascensiunea. Din cand in cand in mod inevitabil mai intersectez si civilizatia, unde cablul sau asfaltul au gasit ca sunt conditii bune de un popas pentru amatorii de carnati si bere. Ajung pe un varf de unde peisajul ce mi se dezvaluie imi seamana cu un joc de puzzle in care piesele sunt padurea, iar golurile sunt locurile unde mai trebuie plantat. Cam jumatate de puzzle pare sa fie gata... Imi fac coborarea si ma grabesc sa intalnesc reprezentantii unei organizatii de mediu sa ii conving ca este timpul sa aducem ursul inapoi in Alpi. Subiectul este delicat si probabil ca va dura ceva ani pana la succes, dar nu ma las.

Conduc din nou. Este o sambata de martie 2011. Sunt gropi multe si adanci si nu pot admira pesajul. Trebuie sa ma concentrez doar la drum, deci sunt in Romania. Deodata drumul devine lin si pot admira si peisajul. Ceva nu-i in regula. Am ajuns pe tronsonul 2 al DN 66A asfaltat ilegal, dar tacticos, prin Parcul National Retezat in urma cu 4 ani. Aici nu e ca in Alpi, dar nici prea bine nu mai este. Imediat dupa o curba stransa trebuie sa opresc brusc. Un ursulet cu varsta de un an zace zdrobit de o masina pe asfalt. Probabil a fost primul si ultimul drum de dupa somnul lung de iarna. Ma uit la urmele lasate in zapada la marginea drumului. Urmele imi spun ca ursoaicei i-a mai ramas un pui. Sper sa nu mai revina la drum. Imi continuu drumul pana la o pensiune din zona unde la vara voi aduce 30 de copii sa ii invat despre natura si cum sa o apere de parintii care le-au furat viitorul. Totul este pus la punct.

Mai merg putin si ajung la capatul asfaltului, km 47 + 660 m, locul unde vara trecuta am facut tabara de rezistenta pentru a impiedica constructia tronsonului 3 al drumului. De 4 ani reusim sa fim David impotriva lui Goliat. Totusi asfaltul i-a fericit pe drujbarii care, in lunile de iarna cand busteanul aluneca bine pe zapada, taie cu spor chiar in paduri virgine. Taie bine pentru ca sunt firme cu experienta cu sediul in Alpi!

Spuneam ca sunt paduri virgine, capitol la care Romania inca este campioana Europei. Conform studiilor stiintifice avem inca 300 000 hectare cu astfel de paduri. Cum recunoastem o astfel de padure la munte? Cand o vedem de departe arata ca o padure compacta si batrana de foioase (de obicei fag) din care ies la o inaltime mai mare brazi si molizi ca niste lumanari. Cand o batem la picior nu gasim nici urma de prezenta omului (constructii, busteni taiati etc), iar copacii sunt de toate grosimile si varstele. Lemnul mort in picioare sau prabusit este lasat in pace. El a ajuns adapost si sursa de hrana pentru sute de vietuitoare. Solul este sanatos si gros si din el cresc ciuperci si fructe de padure. Hrana este la tot pasul, la fel si urmele animalelor salbatice. Din loc in loc apar rauri cu apa pura, lacuri, baltoace si poieni insorite pline de flori si fluturi unde caprioarele si cerbii ies la uscat dupa o ploaie zdravana sub atenta privire a lupilor si a rasului. Ursul este regele aici, iar acvila de munte ne arata ca asfaltul este departe.

Asa arata ultimul Peisaj Forestier Intact din zona de clima temperata a Europei adapostit in muntii Retezat-Godeanu-Tarcu-Vilcan. Agent Green exista pentru a-l proteja.

De-a lungul vietii noastre, avem pasiuni pe care le transformam cu mult efort in realizari. Aceste realizari sunt atat de frumoase, incat trebuie impartasite cu toata lumea. Performanta Crinei Coco Popescu, cea mai tanara alpinista care a escaladat circuitele Seven Summits si Seven Volcanoes la doar 16 ani, merita aprecierea noastra, cu atat mai mult in luna martie cand le sarbatorim pe cele mai dragi fete din viata noastra.

Iata cateva ganduri din partea ei care speram ca va vor inspira.

"Am inceput sa merg pe munte la sase ani si jumatate. Acum am 16, sunt sportiva la Clubul Sportiv Montan Altitudine, membra a Lotului National de Alpinism al Romaniei.
De ce urc pe munte? M-am intrebat de cateva ori, in diferite momente. De regula nu ma intreb asta, pentru ca raspunul e firesc pentru mine: asa traiesc eu, asa decurg lucrurile in viata mea. Traiesc in Rasnov, un oras inconjurat de munti. Pe geamul camerei mele vad Piatra Craiului si stiu exact fiecare loc din dantela crestei profilata pe cer; din sufragerie vad Bucegii si stiu exact locurile pe unde urcam la Omu sau la Malaiesti. Din spatele curtii incepe Postavaru unde fac antrenamente cel mai des, unde stiu toate traseele de mountain bike, potecile de cros, zonele de catarat.

La 13 ani  am gasit pe net descrierea Circuitului Seven Volcanoes al celor mai inalti vulcani de pe fiecare continent. Citeam descrierile vulcanilor, relatari ale unor echipe de alpinisti care facusera diferiti munti din acest circuit si eram la limita intre basm si realitate, nici nu stiam exact daca citisem anumite lucruri sau erau numai in imaginatia mea. Am inceput sa povestesc colegilor de la Clubul Montan Altitudine care, indulgeti ca eram fata antrenorului  totusi, ma ascultau vreo doua minute, pe urma ziceau: « Bine, bine, cand vei fi mare poate vei ajunge odata si pe-acolo, acum lasa prostiile si catara la panou ca aici inveti tehnica de baza. »  Au urmat doua luni in care am stat mai mult pe munte, era iarna si dormeam in refugii in Piatra Craiului sau in cort in Bucegi. Nu intelegeam nimic: era o diferenta foarte mare intre antrenamentul la panoul de catarat si iesitul la schi sau snowboard de pana atunci, si turele din ultima perioada. Dar imi placea, desi nu intelegeam schimbarea.

La sfarsitul acestei perioade ne-am adunat la Club si mi-au zis ca da, ne apucam de Seven Volcanoes. Simplu: pe Mt. Giluwe – Papua Noua Guinee si Plco de Orizaba – Mexic nu fusese nicio echipa din Romania pana in acel moment iar Mt. Sidley din Antarctica nu fusese escaladat niciodata, deci Circuitul Seven Volcanoes nu fusese incheiat de nici un alpinist din lume. Din acel moment ne-am apucat de treaba, ne-am mobilizat si am crezut tot timpul in sansa noastra de a reusi. 

Pe 24 ianuarie 2011 am facut parte din prima echipa care a urcat Mt. Sidley, am fost prima alpinista din lume care a atins varful, prima alpinista din lume care a terminat Circuitul Seven Volcanoes. Iar daca vreti sa aflati mai multe despre cum a fost, puteti citi si aici.

Asa a fost.  Si asta numai pentru ca  am fost de la inceput o echipa: cea mai buna.  

Va doresc sa traiti la altitudine. Nu doar in luna martie, ci in fiecare zi a vietii. Indiferent ce inseamna altitudinea pentru fiecare dintre noi!"   

Scopul unui business este obtinerea profitului financiar, iar scopul unei organizatii non-profit este binefacerea adusa unui anumit grup tinta. Pare simplu, nu-i asa? Totusi, cum se sustin financiar aceste organizatii non-profit?

O mare parte dintre organizatiile non-profit au sponsori, in limbaj colocvial, sau finantatori, in limbaj oficial. Acestia finanteaza inceperea, respectiv continuarea activitatii organizatiei. Ei isi recupereaza doar investitia si castiga un plus de imagine daca nu aleg sa fie finantatori anonimi.

Dar apare o noua intrebare: ce fac organizatiile care nu au finantatori in mod constant pentru a-si desfasura activitatea? Raspunsul poate fi dat prin doua exemple de organizatii nonguvernamentale care aplica un model de business social, adica unul plasat intre profit si non-profit, orientat in principal catre maximizarea impactului social si secundar catre profit ce poate fi folosit in derularea de noi proiecte.

Fundatia Calea Victoriei practica urmatorul model de business: aplica anumite taxe pentru participarea la evenimentele si atelierele culturale sustinute de organizatie. In acceptiunea multora, Fundatia Calea Victoriei “vinde” dreptul de participare la evenimente si ateliere culturale. Acestea sunt axate pe mai multe domenii, dintre care amintim: design, cinematografie, muzica, antropologie, literatura romana si universala etc.

Cum aria de interes este la indemana unui public larg, solicitarile sunt multe si participantii sunt in numar destul de mare. Impactul social se observa in tot atatea domenii.

Modelul de business social descris mai sus este aplicat si de LEADERS Romania. Acesta este organizatia care a instituit respectivul model de business pentru prima data in Romania, solicitand o taxa de participare la training-urile sustinute pentru tineri. Domeniul de activitate al organizatiei este dezvoltarea personala si profesionala a tinerilor cu potential de leadership; realizarea acestui obiectiv se concretizeaza prin training-uri cu speakeri romani si internationali, ceea ce inseamna ca taxa de participare s-a dovedit a fi o practica necesara. In 80% din cazuri, taxa este platita de angajatorii din compania de unde vin participantii sau acestia pot castiga bursele “cumparate” de alte fundatii si puse la dispozitia lor; in restul de 20%, “liderii in devenire” isi platesc singuri taxa. Cei din LEADERS spuneau chiar la inceputul implementarii acestui plan ca au inceput sa perceapa o taxa de participare la traininguri cand si-au dat seama ca voluntarii asociatiei isi dedicau 90% din timp cautarii de sponsori pentru programele asociatiei in loc sa foloseasca acel timp pentru imbunatatirea acelor programe.

Asadar, cele doua organizatii de mai sus desfasoara proiecte sociale din care isi recupereaza doar investitia. Dar mai presus de asta, isi duc la indeplinire scopul initial – ajuta comunitatea.

Un caz aparte este Fundatia pentru Dezvoltarea Societatii Civile, care este orientata catre obtinerea de fonduri si burse prin administrarea si acordarea de asistenta tehnica pentru programele de finantare europene destinate sectorului ONG.

Secundar, FDSC isi ofera serviciile in calitate de instrument de informare in sectorul ONG, organizand in mod curent evenimente, cum ar fi conferinte, seminarii, dezbateri publice locale si nationale. Dar scopul sau principal este acela de resursa in sistemul ONG. In cei 16 ani de activitate a obtinut si administrat fonduri in valoare de 30 de milioane de euro.

Sa nu uitam de modelul de business “2% din impozitul pe venit” care e de fapt un sistem de sponsorizare a organizatiilor non-profit. Acesta poate fi aplicat ca un model complementar de business, fiind un suport pentru unul din cele de mai sus. In 2009 cele mai multe redirectionari din impozitul pe venit s-au facut catre fundatiile bisericesti, iar apoi catre ONG-urile cu obiective de imbunatatire a sanatatii, respective a vietii copiilor si a familiilor acestora (datele pentru anul 2010 nu au fost inca publicate).

Noi nu-ti putem spune care este cel mai bun mod de a obtine finantare pentru un ONG, dar speram ca acum sa-ti fi mai clar cum se poate face acest lucru si sa vrei sa cauti cat mai multe informatii pentru organizatia din care faci parte sau pe care vrei sa o construiesti.

Sunt unul dintre cei pentru care anii de facultate au fost cu mult mai frumosi decat perioada petrecuta in liceu. Recunosc, din pacate nu profesorilor trebuie sa le multumesc pentru asta, ci tuturor colegilor si echipelor in care am lucrat pentru cea mai mare organizatie de tineri din lume, prezenta in peste 100 de tari. AIESEC isi desfasoara activitatea in Romania de peste 20 ani, aniversati recent la un eveniment la care au fost prezenti peste 800 de membri, alumni si parteneri, generatii intregi de oameni deosebiti. Aceasta a fost o buna ocazie pentru mine sa imi amintesc de cei peste patru ani de voluntariat si implicare in numeroase proiecte si activitati si sa observ impactul direct pe care organizatia il are asupra tuturor membrilor ei. 

Sunt multe atribute care pot caracteriza un voluntar tanar si implicat. Si asta pentru ca lumea organizatiilor de tineret reprezinta probabil la ora actuala cel mai puternic mediu de invatare experientiala pe care il poti intalni in tara noastra. Din nefericire, datorita modului in care sunt construite in prezent cele mai multe cursuri sau seminarii, de multe ori acestea nu reusesc sa trezeasca atentia si interesul studentilor, iar nivelul de exersare si dezvoltare a unor competente este mult prea scazut.

Personal, consider ca activitatile de voluntariat din cadrul organizatiilor studentesti au cel mai important rol in dezvoltarea tinerilor. Proiectele in care acestia se pot implica sunt menite nu doar sa aiba un impact in societate, ci sa ofere si ocazia practicarii unor competente necesare oricand. De la pozitiile de management si pana la arii functionale asemenea companiilor, precum finante, marketing, vanzari sau resurse umane, toate experientele ONG-istice presupun a lucra in echipa, a te implica in proiecte, a-ti organiza timpul si activitatile si a contribui la atingerea unor obiective cantitative si calitative. De exemplu, in AIESEC am condus departamentul de resurse umane. Aici am invatat cum sa organizez o recrutare, cum sa iau un interviu, cum sa motivez oamenii din celelalte echipe si departamente, am invatat sa fac training si planuri de invatare si, cel mai important, am avut parte de lectii importante de leadership pe care sa le aplic oriunde. Si as putea sa mai scriu cel putin o pagina intreaga in care sa detaliez toate experientele pe care le-am trait.  

Oamenii, cu preponderenta tinerii, sunt (ar trebui sa fie) precupati de crestere si dezvoltare personala. Suma experientelor noastre si a celor pe care ii intalnim ne formeaza si ne definesc. Sincer, ne lipsesc modelele bine promovate si grupurile de indivizi cu principii si valori care sa aiba o gandire sanatoasa si sustenabila. Si asta ofera printre altele mediul organizatiilor  studentesti: un loc in care avem acces la sisteme de invatare coerente, dezvoltate si in care tinerii se implica in proiecte de folos pentru lumea in care traim. Impactul acestor organizatii asupra membrilor sai este evident si as avea curaj de fiecarte data, fara sa stau pe ganduri, sa angajez un tanar voluntar in raport cu orice alt tanar care nu s-a implicat in alte activitati pe parcursul studiilor. 

Spre final, pentru ca tot am vorbit despre voluntariat, vreau sa mai subliniez un lucru in care cred: lumea in care traim ne reprezinta si modul in care actionam are la baza principii sedimentate in timp. A contribui la ceea ce se intampla in jurul tau te diferentiaza. Desi toti ne dorim o lume mai buna, o tara mai frumoasa si un nivel ridicat de civilizatie, putini sunt cei care isi asuma o contributie si investesc timp pentru a genera un plus de valoare in jurul lor. Nu este suficient sa arunci hartiile la cos, sa ii respecti pe cei de langa tine si sa te porti ca un cetatean model. Tot ceea ce primesti ti se datoreaza si trebuie cumva returnat. In natura lucrurile functioneaza ca un schimb! Asa ca...te intreb pe tine: tu ce oferi inapoi societatii in care traiesti? A contribui inseamna a oferi!

Exista mai multe studii facute de experti in dezvoltare organizationala ce arata ca voluntarii dobandesc abilitati ce le sunt utile in cariera. Unul dintre aceste studii este cel al lui Colette Ellis. Voluntarii au fost intrebati care au fost abilitatile pe care si le-au dezvoltat in vreme ce faceau voluntariat si care le-au fost folositoare in cariera. Topul este urmatorul:

1. Comunicare
2. Leadership
3. Munca in echipa
4. Strangere de fonduri
5. Rezolvarea problemelor
6. Vorbire in public

Unii dintre voi se vor intreba ce anume poti face intr-o fundatie sau intr-o asociatie ce-ar putea sa-ti dezvolte aceste abilitati. Nu e nevoie sa lucrezi in organizatii diferite sau pe multe proiecte, e de ajuns sa faci parte din echipa unui singur proiect si sa alegi organizatia care isi implica voluntarii pe tot parcursul procesului de concepere, planificare si implementare a proiectului.

Comunicarea se face atat pe orizontala cat si pe verticala. Ca voluntar va trebui sa comunici eficient atat cu toti colegii tai, cat si cu managerul de proiect, cu directorul organizatiei nongurvenamentale si cu oameni din exterior: angajati ai unor institutii publice sau private, reprezentanti ai presei si ai beneficiarilor etc.

Leadershipul se invata mai greu, dar tine foarte mult de cum privesti tu rolul tau vis a vis de ceilalti membrii ai echipei. Daca vei fi omul ce reuseste sa-i inspire pe altii, cel care nu deleaga indatoriri pentru ca nu vrea sa-si bata capul, ci pentru ca stie ca altcineva se pricepe mai bine la un anumit lucru, nu mai ai mult pana la statutul de lider.

Cand ajungi prima oara intr-o organizatie, indiferent de natura ei, ti se spune ca munca in echipa e importanta. Nu ai de ce sa crezi oamenii pe cuvant, dupa prima victorie obtinuta in echipa te vei convinge ca are un gust mai dulce decat daca ar fi fost obtinuta de unul singur.

Scrierea cererilor de finantare si a propunerilor pentru potentiali sponsori te invata sa nu irosesti timpul oamenilor, sa te concentrezi pe ceea ce este mai important, sa inveti sa vinzi idei. Orice angajator si-ar dori ca angajatii sai sa stie cum sa faca un client sa se bucure ca o anumita oferta i-a fost facuta lui si nu altcuiva.

Nu foarte multi oameni stiu sa rezolve probleme. Se poate spune ca este un talent ce poate fi dobandit prin experinta. Situatiile neprevazute te invata ca nimic nu este imposibil si ca intotdeauna poate fi gasita o cale de rezolvare a unei probleme. Trebuie doar sa inveti cum sa identifici corect care sunt acei oameni care te pot ajuta, cum sa gasesti informatiile despre care crezi initial ca nu pot fi gasite nicaieri.

Voluntariatul te pune de foarte multe ori in situatia de a fi in fata unor necunoscuti si de a le vorbi despre proiectele in care te implici si cum lucrul acesta poate ajuta alti oameni. Daca ar trebui sa vorbesti doar despre ceea ce tu vrei sa faci ar putea fi greu, dar stiind ca exista oameni care au nevoie ca tu sa fii coerent si sa convingi ti-e mai usor sa treci peste emotii.

Data viitoare cand gasesti o problema pe care ai vrea sa o rezolvi, gandeste-te la solutii si la ce ai putea invata tu facand acel lucru. O sa descoperi ca voluntariatul nu-ti aduce doar bucuria de a-i ajuta pe altii, dar si pe aceea de a te ajuta pe sine.

"As vrea sa am curaj in orice situatie si sa spun ce gandesc. Chiar nu credeam ca o sa spui asta, am crezut ca zici si tu doar asa. Nu te stresezi niciodata, nu stiu cum reusesti sa fii asa calma. Eu nu as putea sa dorm atat de putin si sa am atata energie. Nici nu s-ar vedea ca ai dormit 4 ore,  daca nu ai avea cearcane. Ma simt ciudat cand trebuie  sa socializez cu cineva necunoscut. Tu? Extrovertita. Clar! Mereu esti binedispusa si glumesti."

Aud lucrurile astea din ce in ce mai des de la oameni care ma cunosc si care, la fel ca si mine, nu ma stiau asa. Ce s-a intamplat de a avut loc transformarea asta pe care inca nu am digerat-o complet si care e in plina desfasurare? ASER. Nu as fi crezut niciodata ca o organizatie studenteasca ma va schimba atat de mult in bine intr-un timp asa de scurt, dar ma bucur ca s-a intamplat.

De dinainte de a deveni ASERista cu acte in regula m-am confruntat cu o multime de lucruri noi.  In perioada de proba a trebuit sa lucrez intr-o echipa foarte mare, cu oameni extrem de diferiti si opinii si idei care mai degraba se ciocneau decat se completau una pe cealalta si pe care trebuia sa le conducem spre un consens, pentru ca in ASER nu se voteaza, ci se ajunge impreuna la un punct comun. Am invatat cand sa tin la o idee pana in panzele albe, dar si cand sa fac un pas in spate si sa sustin o alta idee cat mai bine, desi nu era in varful preferintelor mele.

Fiecare sarcina primita nu numai ca ne-a testat abilitatile de lucru in echipa, care a devenit din ce in ce mai inchegat pana la sfarsitul etapei de proba, ci si rezistenta la stres, pentru ca erau cerinte din ce in ce mai dificile si care cereau mai mult timp. Am reusit sa le ducem pe toate la bun sfarsit nu pentru ca eram cei mai priceputi, ci pentru ca ne-am dorit foarte tare sa facem ceva de calitate, care sa ne reprezinte si de care sa fim mandri.

Nu pot insuma in cuvinte cat de mult au insemnat pentru mine ultimele saptamani, cat de multe am invatat si ce avant simt ca am luat. Desi foarte multi dintre colegii de facultate considera ca voluntariatul este o pierdere de timp, pentru ca nu castigi nimic din el (adica bani), eu cred ca asta spune totul. Atunci cand esti voluntar o faci pentru ca vrei si pentru ca nu ai nevoie de o motivatie materiala pentru asta. Motivatiile pe care le ai sunt cu mult mai mari de atat si suplinesc unele neajunsuri, iar ceea ce primesti inapoi este pe masura. 

Suntem oameni si cei mai multi dintre noi o sa traim printre alti oameni cu care, chiar daca nu vom lucra in echipa, va trebui sa interactionam. Prin voluntariat inveti in primul rand sa lucrezi cu alte persoane diferite de tine in asa fel incat sa obtii cel mai bun rezultat, nu indeplinesti un singur rol constant, te poti implica in foarte multe activitasi si poti profita de foarte multe ocazii care se ivesc din toate partile, pentru ca, in timp, iti construiesti o mare retea de oameni pe care ii cunosti si la care poti apela cu incredere.

Nu stiu daca viata mea va fi una plina de succese rasunatoare, dar sunt sigura ca, daca va fi asa, voluntariatul va fi avut un rol foarte important pentru ca, asa cum se spune, nu mi-a dat pestele, ci undita cu care sa prind cati pesti vreau eu. Eu sper sa prind cati mai multi si incurajez calduros pe toata lumea sa faca voluntariat organizat sau nu, neaparat pentru ceva in care cred si alaturi de oameni care le sunt pe plac. Merita!

Nu astepta autobuzul pentru 10 minute de mers pe jos. Chiar daca ploua, sau ai plase grele de la cumparaturi e mai sanatos sa treci peste comoditate si sa pui un pic sangele in miscare, chiar si pentru 10 minute. 

Ce te motiveaza sa faci miscare?

Miscarea constanta si consecventa iti da perspectiva unei vieti fara griji. In loc sa ajungi la 50 de ani sa te plangi de toate cele, mai bine te ingrijesti inca de pe acum de sanatatea ta. In plus, sportul te mentine in forma, fizic si psihic. Incearca sa mergi la sala de fitness in sesiune sau intr-o perioada solicitanta. Vei observa ca dai randament mult mai usor si obtii cele mai bune rezultate, chiar daca ”pierzi” zilnic aproximativ 3 ore, de 2-4 ori pe saptamana.
 

Ce inseamna sa faci miscare?

In unele cazuri, inseamna sa te plimbi, sa mergi pe jos. In plus, plimbare fac si cei care din motive obiective nu pot practica diverse sporturi.
 

Miscare inseamna sa dai o tura de parc. Sa pornesti dintr-un capat si sa parcurgi tot parcul. De exemplu, in Herastrau o tura completa, in jurul lacului, dureaza cam doua ore. In parcul Carol ai la dispozitie doua pante laterale foarte bune pentru plimbari sau alergari usoare, iar pe centru sunt scarile pe care unii oameni le folosesc pentru antrenamentul fizic.

Daca ai explorat toate parcurile, ia Bucurestiul la picior, plimba-te prin zona Lipscani, pe strazile pietonale, printre cladirile vechi si monumentele din zona. Un alt traseu interesant de facut pe jos este de la Piata Romana, pe Caderea Bastiliei – Grigore Alexandrescu – Povernei – Piata Victoriei – Aviatorilor – Zona Modrogani, unde poti sa admiri cladirile vechi, restauratele, in timp ce iti faci plimbarea zilnica. 

Parcurile sunt folosite si pentru jogging. Nu de putine ori am vazut oameni alergand in Herastrau, Lacul Morii sau IOR. Mai mult, in parcurile care au lacuri poti inchiria hidrobiciclete sau barci (10 ron/ora). Efortul pe care il depui pe barca sau pe hidrobicicleta este comparabil cu cel al mersului pe bicicleta, asa ca vara e o alternativa perfecta in zilele insorite. 

In plus, in parcuri poti face si fitness, imbinand astfel utilul cu placutul.  Aparatele de fitness din parcuri nu sunt suficient popularizate, dar ele sunt tot timpul acolo si pot fi folosite de oricine, gratuit. 

Spre exemplu, astfel de aparate de fitness poti gasi in Bucuresti in parcurile Kiseleff, Moghioros sau Tineretului, ori in anumite locuri de joaca: G. Calinescu, Gh. Stalpeanu, Amzei, Calea Grivitei nr. 188, Calea Grivitei nr. 230-232, Elena Vacarescu, Ion Mihalache nr. 150, Ion Mihalache nr. 331, Irisa, Masca, Ciresoaia, Automatica si Perla.
 

Timisorenii au si ei la dispozitie, in parcul din spatele Salii Constantin Jude (fosta Olimpia), un astfel de spatiu cu acces gratuit si abia asteptam sa aflam si de parcurile din celelalte orase.
 

Maine vom reveni cu un alt articol, in care prezentam skate-ul si trotineta ca mijloace de transport care te mentin in forma. Despre bicicleta am tot vorbit, asa ca iti recomandam articolele din Saptamana Bicicletei, daca vrei sa afli mai multe despre cum poti sa te misti pe doua roti.
 

Oricare ar fi modul tau preferat sa faci miscare, lasa-ne un comentariu in care sa ne povestesti cum te mentii in forma.

Clubul de miscare pentru sanatate este un grup informal care promoveaza un stil de viata activ. Ne intalnim de cateva ori pe saptamana, pentru a face sport impreuna. Aerobic, pilates, jogging, plimbari cu bicicleta, volei, tenis, sunt doar cateva din temele intalnirilor noastre. Preferam sa ne miscam in aer liber, mai ales in parcuri, pe stadion, la patinoar, pe terenuri de sport, la strand. 

Mecanismul este simplu: ne hotaram asupra unei activitati, selectam un instructor voluntar sau un club gazda, propunem un program. Publicam toate detaliile pe grupurile de facebook si de yahoo. Membrii vin, fac miscare, isi gasesc prieteni, pleaca acasa cu zambetul pe buze. Si cu bucuria ca, in ziua aceea, au facut ceva pentru ei insisi. Pe vreme de criza, foarte important de mentionat: participarea la activitati este gratuita.

Toata povestea a inceput acum un an. Ne-am intalnit cateva fete cucuiete sa facem, impreuna, aerobic in parc. Ne-a priit, asa ca saptamana urmatoare am mai chemat cativa prieteni. S tot asa, din vorba in vorba, din iesire in iesire, am ajuns la peste 350 de membri in Bucuresti. Si inca 180 in Targu Mures, unde Iulia Sara face o treaba de milioane. 

Cu mandrie trebuie spus, Clubul de miscare este mult mai mult decat un loc unde se face sport. Este un spirit, devine aproape un mod de viata. La una dintre salile de aerobic unde am fost invitati, instructorii s-au mirat ca au venit si baietii. Nu aveau, pentru programul la care mergeam noi, echipament si pentru ei. Noua, insa, nici prin cap nu ne-a trecut ca cineva ar putea sta acasa. La fel, la volei, baschet, chiar fotbal, echipele sunt mixte. Performante sportive, varsta, sex, nu sunt criteriile noastre. Conteaza doar bunavointa si dorinta de a progresa. 

Deja a devenit o traditie sa alergam 6 kilometri luni seara in Herastrau sau sa ne vedem duminica dupa-amiaza la un volei sau la un badminton. Face parte din ritmul vietii noastre. 

Beneficiile acestui program sunt nenumarate. Atat pentru corp, cat si pentru starea psihica sau chiar pentru viata sociala. Rugati sa raspunda la cateva intrebari despre schimbarile provocate de miscare in viata lor, membrii nostri spun ca vin in contact cu oameni „mult mai deschisi cu care te poti consulta in multe domenii” sau „mult mai calmi, mai veseli si mai impacati cu ei insisi”. Fizic, se simt mai energici si mai puternici. Psihic, „mai confortabil in propriul tau corp, mai increzatoar, mai optimist si cu un echilibru interior constant”.

Pana acum am vorbit despre beneficiile pe care ti le poate aduce sportul. Cei care cred ca s-ar descurca si fara ele, ar trebui sa se uite peste efectele negative ale lipsei de miscare. Obezitatea este o boala care poate fi fatala, la fel si celelalte boli pe care le favorizeaza. Atat pentru femei, cat si pentru barbati, problemele legate de articulatii, de imunitate, imbatranirea prematura, pot fi prevenite prin miscare. In fond, un euro investit in sport economiseste 12 euro in ingrijiri medicale! 

Pentru a fi sanatos si frumos, Clubul de miscare pentru sanatate te provoaca la sport si voie buna! Fii invingator in lupta cu canapeaua, televizorul si frigiderul!

Contacteaza-ne pe blog sau pe facebook.