13 October 2014 | Antreprenoriat social | Articol de Andreea Urse

Aventura unui antreprenor social

Care crezi că e cea mai potrivită vârstă pentru a deveni antreprenor și de ce? Noi îți redăm mai jos povestea spusă de Andreea Urse, unul dintre cei 10 antreprenori sociali câștigători ai competiției Fabricat în Țara lui Andrei.

M-am iniţiat în antreprenoriatul clasic de pe vremea când eram studentă la Facultatea de Sociologie. Într-o zi, mi-am înştiinţat familia că îmi voi înfiinţa o agenţie de publicitate. Părinţii mei sunt ingineri în industria alimentară şi amândoi au pornit în viaţa de adult cu eforturi impresionante pentru ajunge din mediul rural în băncile facultăţii. 

Prin urmare, pentru ei, educaţia este un factor extrem de important pentru succes şi care beneficiază de prioritate înaintea oricăror demersuri extracurriculare. Am purtat numeroase negocieri cu ei prin care încercam să îi conving că acest demers antreprenorial nu îmi va afecta rezultatele de la facultate. Mă simţeam ca în faţa unui juriu pe care încerc să îl conving că ideea mea merită să fie pusă în practică. 

Nu căutam sprijin financiar, ci doar aprobare de a demara un proiect de afaceri. Într-un final, am înfiinţat firma imediat după prima sesiune de vară. Mi-am organizat materiale de prezentare, contracte, documentaţie şi am pornit în căutare de clienţi. Am plecat de acasă pe jos, cu un diplomat în mană, cu o idee desenată pe câteva coli, dar cu multă încredere şi curaj. 

Prima companie la care am bătut la uşă, prima prezentare a iniţiativei mele s-a finalizat cu un contract semnat şi plata anticipată a serviciilor. Cu primii bani primiţi, m-am întors acasă, am luat maşina părinţilor mei, am alimentat-o cu combustibil şi astfel am pornit eu în aventura antreprenoriatului.

Sunt o persoană căreia îi place să facă lucrurile să se întâmple, ba chiar să se întâmple cât mai bine cu putinţă. Dacă mă implic într-o acţiune, indiferent dacă stau de vorbă cu un prieten, sau dacă citesc un articol de ziar, sau implementez un plan de afacere, investesc maxim de efort, atenţie şi preocupare. Pentru mine, orice demers care nu este însoţit de o motivaţie şi de o implicare completă, este o pierdere inutilă de resurse.

Am lucrat cu dăruire în toate activităţile mele, mi-am definit motivaţiile şi obiectivele cât mai clar cu putinţă. Aşa am câştigat în urmă cu 11 luni finanţarea Fabricat în Ţara lui Andrei, cu care am înfiinţat o afacere socială – un centru de producţie, colectare şi prelucrare de plante medicinale şi aromatice în comuna Ghimpaţi, din judeţul Giurgiu. 

La fel ca în primul meu demers antreprenorial, pentru a ajunge la acest rezultat, mi-am aşternut ideile în formularul de înscriere în competiţie, iar după selecţie am intrat într-un program de pregătire organizaţională în care am sistematizat în detaliu planul de afacere socială. 

La finalul etapei de planificare, m-am aşezat în faţa unui juriu care de această dată nu era format din părinţii mei, ci membri din top-management OMV Petrom. Prezentarea era limitată de cronometru şi nu dispunea de negocieri. 

A trebuit să îmi susţin în doar 10 minute cu tărie, cu previziuni financiare susţinute şi cu motivaţie, o idee de antreprenoriat social documentată şi planificată în 8 luni şi despre care aş putea să discut 24 de ore fără să repet vreo informaţie. Ştiţi expresia „esenţele tari se ţin în sticluţe mici”? Am concentrat esenţialul în cea mai completă, dar în acelaşi timp simplă, clară, scurtă şi motivată formă.

În noiembrie 2013, am fost desemnată câştigătoare a unuia din cele 10 granturi oferite de OMV Petrom, iar astăzi mă prezint în faţa voastră cu mândrie „antreprenor social” în devenire, motivată că contribui la o schimbare pozitivă în societate. 

Povestea din Ghimpaţi a început în luna februarie a acestui an cu achiziţia unui teren intravilan şi construcţia centrului de colectare şi prelucrare. Şi, ca în orice afacere socială, trebuie să avem şi beneficiari. În cazul intreprinderii noastre, Eco Herbal, beneficiarii sunt membrii comunităţii rurale care produc plante medicinale şi aromatice în curţile proprii, pe terenuri necultivate în câmp, sau care colectează plantele din flora spontană. 

Recoltele sunt achiziţionate de intreprinderea noastră socială, generând astfel surse de venit pentru membrii comunităţii. În luna februarie, eu împreună cu soţul meu, Lucian, am pornit în căutarea beneficiarilor noştri, am promovat intens iniţiativa noastră de la mers din poartă în poartă, până la instituţiile publice locale, farmacie, magazine, biserică şi chiar şcoală.

Am avut surpriza să îi găsim pe oameni mai sceptici în privinţa propunerii noastre, deoarece cu doar un an în urmă, localnicii s-au confruntat cu o promisiune neonorată a unui grup de tineri care le-au propus oamenilor să cultive tutun, cu asigurarea că vor veni să cumpere recoltele „cu banii jos”. 

Câmpurile au fost pline de tutun, însă nu a mai venit nimeni să cumpere recolta. Cu multă perseverenţă, am reuşit să convingem 6 membrii să înfiinţeze culturi de cimbru, busuioc, gălbenele şi fenicul cu seminţe oferite gratuit de noi, pe o suprafaţă totală de aproximativ 7 hectare

Cel mai tânăr beneficiar este o fetiţă de 7 ani, care împreună cu mătuşa ei, a îngrijit cu mare atenţie câteva răsaduri de busuioc pe parcursul vacanţei de vară. Mulţumirea de pe chipul ei că îşi va putea cumpăra caiete pentru şcoală cu banii primiţi pentru recoltă, a fost cea mai emoţionantă confirmare a îndeplinirii misiunii noastre.  

Vă spuneam la început că am absolvit Facultatea de Sociologie, iar Lucian este inginer în telecomunicaţii, prin urmare, nu dispuneam de experienţă sau cunoştinţe în domeniul agricol. Am urmat o serie de cursuri de Lucrător în cultura plantelor, schimburi de experienţă internaţională în producţia şi procesarea de plante medicinale şi aromatice şi strategii de practică agricolă. 

Ne-am autoeducat într-o ştiinţă cunoscută doar de la bunici, ne-am informat permanent, am apelat la consultanţă de specialitate, am monitorizat cu atenţie culturile şi astfel am reuşit să obţinem împreună cu gospodăriile partenere o producţie cu 40% mai mare decât media estimată.

Itinerariul parcurs până acum a fost unul extrem de interesant, plin de experienţe noi, decizii rapide şi de impact major. Dacă în planul de afacere socială anticipam o viziune de dezvoltare, astăzi suntem convinşi că proiectul are potenţial de a contribui la dezvoltarea durabilă a mediului rural şi de a-şi îndeplini obiectivele sociale la scară mai largă. 

Cred că succesul trebuie să fie programat întotdeauna pe termen lung şi poate fi atins doar dacă stabileşti un traseu cu obiective clare, inovezi şi investeşti energie, tenacitate şi răbdare.

Vă împărtăşesc experienţa mea, pentru că eu am crezut întotdeauna cu tărie că SE POATE să construieşti o afacere socială dacă ai o viziune pe care o urmezi cu pasiune, dacă înveţi permenent şi eşti deschis la nou, dacă ai disponibilitate şi rezistenţă la efort, dacă eşti corect, etic şi moral. 

Încrederea pe care vrei să o transmiţi celor cu care lucrezi, comunităţii şi societăţii, trebuie susţinută cu fapte.

Vrei să afli mai multe despre afacerea Andreei? Citește articolul din Adevărul și vizionează interviul din cadrul emisiunii online „Adevărul în afaceri”. Iar dacă ai mesaje pentru ea, scrie-le în comentarii sau pe pagina de Facebook Țara lui Andrei. Andreea îți va răspunde.

‹ înapoi la blog