‹ înapoi la blog

06 August 2019 | Educaţie

De la elev la voluntar, în Tabăra Meseriașilor

Marina, Sebi și Alex sunt voluntari săptămâna asta, în a doua serie de elevi mecanici dinTabăra Meseriașilor. Toți au 19 ani și e prima dată când sunt voluntari în Tabără. Dar puțini știu că poveștile lor încep din postura de elevi.

Alex Chirilă e din Gorj. Era tare timid la prima lui participare în 2016 și doar puțin mai vorbăreț, când a venit pentru a doua oară în 2018. Acum e de nerecunoscut: stă drept, vorbește tare și rar, are entuziasmul în buzunar și un zâmbet mereu prezent, care i-a cucerit pe voluntarii noi, dar și pe cei care-l știau.

A mers pentru prima dată singur cu trenul ca să ajungă în Tabără și a facut-o hotărât, chiar dacă ai lui erau sceptici. Le sare în ajutor copiilor din grupa lui și promite că dă 200% din postura de voluntar.

Alex și-a dorit să revină ca voluntar pentru că are numai cuvinte de laudă despre experiența lui aici.


“A fost marcatoare. Și-a pus amprenta foarte rapid. Pot să zic chiar ... brutal, dar nu în sensul rău, ci în sensul că nu mai sunt copilul ăla timid, lipsit de încredere și care se simte exclus”, povestește el. 

Recunoaște că e puțin diferită postura nouă, de voluntar, dar i se pare interesantă.

În primele trei zile și-a luat rolul foarte în serios, a stat de veghe în prima noapte, iar înainte de somn a mers în fiecare cameră să-i asigure pe elevi că totul este în regulă. 

“Și eu am fost în postura lor și țin minte că dacă aveam o problemă nu știam cui să i-o zic. Am simțit nevoia să merg să le spun că au un plan B și că în caz că au nevoie de ceva noi suntem acolo.”

Face liceul la seral și muncește ziua. Din bursa pe care a câștigat-o în tabără anul trecut, încă mai are bani. Și vrea să îi strângă. Îi place să facă poze și să scrie la ele descrieri în funcție de ce simte, pentru că îi place să scrie. O face de fiecare dată când simte nevoia să aștearnă niște gânduri la care vrea să se mai întoarcă uneori.

Își dorește să rămână cât mai mult în Tabără și într-o bună zi chiar să facă parte din echipa din spatele proiectului. Acum, tot ce vrea este să mai stea puțin în tabără: „Cum am zis și în primul interviu în tabără, stau să fac orice. Și să curăț cartofi, dacă mă puneți”, spune el entuziasmat.

Sebi (Eusebiu Năstăsache) și Marina (Cîrlig Marina), amândoi din Buzău au o poveste aparte cu voluntariatul. Sebi a venit acum 7 ani pentru prima dată în tabără, pe vremea când elevii se înscriau cu un proiect prin școala lor.

Lui îi plăcea să picteze pe sticlă și încă din 2010, îndrumat de tatăl său, a început chiar să vândă din icoanele sale. Apoi a început să sculpteze din lut machete de vulcănași pe care le vindea turiștilor care trec prin zona Vulcanilor Noroioși.

Școala lui s-a înscris în Școala lui Andrei în 2012 cu proiectul „Fii mai bun, ajută-ți semenii!”, care a plecat de la ideea lui de antreprenoriat social (pe care a avut-o la 11 ani) de a vinde icoane și de a dona banii sau a cumpăra lucruri necesare celor nevoiași. 

Chiar dacă ideea a fost a lui, a preferat să nu iasă în față „Munceam cu ceilalți, pictam. Aveam un simplu rol.”

În 2013 a fost invitat să participe pentru a doua oară, iar fericirea pe care a simțit-o l-a motivat să-i facă atunci o promisiune unui voluntar că se va întoarce să-i ia locul. Zis și făcut. 

Mărturisește că e mânat de libertatea și iubirea pe care le simte aici și pe care nu le găsește la fel ca în afara taberei. Dar spune că a înțeles și o lecție puternică: „M-am simțit pentru prima dată bun la ceva și că nu sunt un nimic!”

Din perspectiva de voluntar îi vede pe cei din jurul său ca pe niște oameni normali, dar foarte responsabili de a forma caractere. 

“Aici nu sunt niște simpli oameni, ci oameni care formează caractere. Al meu a fost format aici, într-o săptămână. Oamenii sunt fericiți și nu te ceartă, îți explică.”

Modest din fire, consideră că a-i ajuta pe ceilalți e de datoria lui și că egoismul nu-și are locul în relațiile cu oamenii nici ca ultimă soluție. 

“Bunătatea ar trebui să fie o tradiție. Ca voluntar, mă simt extrem de fericit că-i pot face pe alții fericiți și ca pot să împărtășesc anumite idei, anumite lucruri. Aici îmi dau voie să fiu eu și să fiu liber.”

Ca hobby, ar vrea să facă un curs de salvamont, iar la facultate se gândește să dea la Academia Militară sau la Psihologie, dar e mânat de dorința de a ajuta oamenii: “Vocea din mine spune: tu ești bun pentru a vorbi cu oamenii și pentru a-i ajuta!” 

Vrea să ajungă trainer motivațional pentru că pe el l-au marcat trainerii din Tabără.

Spune că, de-a lungul anilor, vorbele mentorului au rămas cu el și i-au schimbat caracterul în bine:

"Ne zicea la fiecare final de atelier: <Haideți să vă spun un lucru, oamenii tind să vă spună că nu puteți face un lucru, doar pentru că ei nu-l pot face. În rest, voi puteți face orice, absolut orice!> Niște vorbe mici, dar importante." 

Empatizează foarte mult cu cauza proiectului, de a recondiționa scaune rulante, pentru că fratele lui de 23 de ani se află în unul.

„M-a marcat! M-am simțit foarte bine că cineva se gândește și la ei. Noi, de bine, de rău, avem două picioare, însă alții depind de alții.”

La Marina, dragostea de voluntariat se datorează Taberei, unde a fost surprinsă de voluntarii pe care i-a întâlnit și de entuziasmul lor. Când a intrat la liceu s-a apucat mai serios de asta. A fost voluntară la bibliotecă, unde stătea cu copiii, în tabere de vară, în proiecte mai mici prin oraș și la un festival.

Are 19 ani și a fost elevă în 2012 și în 2014. “Prima dată când am venit eram foarte reticentă. I-am găsit pe toți de aici într-o stare extraordinară și m-am gândit <Doamne, oare ce mănâncă oamenii ăștia?”. Școala ei a ajuns în Tabără cu un proiect de reciclare selectivă.

Acum se simte foarte bine în Tabără, dar și ea vede lucrurile puțin diferit. “E foarte frumos, dar și greu. Dar nu se simte că e greu.” și preferă rolul de voluntar celui de elev.

A intrat la buget cu 9,32 la Facultatea de Psihologie de la Universitatea București . Îi place să asculte și simte că inspiră încredere oamenilor și vrea să se specializeze pe criminalistică. În viitor vrea să își deschidă o afacere cu haine second hand recondiționate de ea pe care le pictează.

“Îmi place să îmbin vechiul cu noul ca să iasă altceva.”

Despre elevii pe care i-a întâlnit în tabără crede că sunt foarte deștepți și că au nevoie de mai mult sprijin, pentru că au un potențial foarte mare. Ar defini Tabăra în următoarele trei cuvinte: energie, bunătate și agitație.

E fericită că atelierele din tabără îi ajută pe elevi să se cunoască mai bine și să deprindă abilități practice. Îi felicită și le recomandă să nu renunțe la ceea ce fac : “Într-o zi o să-mi repar mașina la ei.”

Încrezătoare în spiritul din spatele proiectului și de frumusețea lui, i-ar convinge pe alții să devină voluntari doar arătându-le poze.

Îi felicităm pe Marina, Alex și Sebi și ne bucură foarte tare să vedem că spiritul lui Țării lui Andrei rămâne peste ani.

‹ înapoi la blog