‹ înapoi la blog

12 August 2020 | Educaţie

Oana Barbonie | "Dacă aș putea să torn un borcan cât un cer peste școli, aș vrea să fie mai multă încredere îndreptată spre cei tineri."

12 august marchează în întreaga lume Ziua Tineretului iar aceasta se sărbătorește aducând în atenția tuturor provocările și problemele care vizează lumea și, în același timp, tinerii speciali care le depășesc prin ambiție și curaj.

Aceștia se implică, vor schimba multe, începând de la mentalități și până la modul în care se vor derula și conduce business-urile viitoare. Au un spirit de voluntariat plin de energie și în același timp unul antreprenorial ieșit din comun.

Generația de azi se implică pentru viitorul generației de mâine. Află poveștile a trei tineri care nu așteaptă ca lucrurile să se schimbe de la sine. Află ce îi pasionează, cum reușesc să lupte pentru lucrurile în care cred și cum văd ei lumea de mâine.


Oana Barbonie este visual editor la DoR și reporter vizual. Se exprimă cel mai bine artistic și o face în cele mai creative moduri,raportându‑se la tot ceea ce se petrece în jur, uneori critic, uneori amuzant. Face asta fie prin colaje, fie prin desen, fie prin mesaje ironice pe care le scrie pe post-it-uri. Face și fotografie, iar mai nou s-a apucat de film documentar. Un artist complet care se implică activ în dezvoltarea generațiilor următoare.


Ziua Internațională a Tineretului se sărbătorește din anul 2000. Care crezi ca e diferența între tinerii acum 20 de ani și cei de azi?


Cred că e complicat de enunțat. Și mai cred și că orice linie trasată între generații e adesea diluată de realitate. Și dacă zicem doar ăia tineri sunt cu crizele existențiale, e în zadar, că nici la 50 de ani nu cred că ai toate răspunsurile. Dar mi se confirmă mereu intuiția cum că cei născuți cât mai departe de ’89-’90 nu prea mai trag după ei obiceiurile unei istorii complicate; sau o fac mai rar și înjumătățit: e mai multă inițiativă la cei tineri, mai mult curaj, activism, încredere în capra vecinului, empatie. Poate e o iluzie la care sper. Cred că e important să ne înțelegem trecutul și să apreciem prezentul ca o punte a schimbării. Simt că cei mai tineri ar paria mai des pe disconfortul unui prezent incert, dar altfel. Și ar și vorbi mai deschis despre el.


În prezent există în lume 1,8 miliarde de tineri cu vârste între 10 şi 24 de ani. Potrivit ONU, este cea mai mare populaţie de tineri din toate timpurile. Cum crezi că influențează acest procent evoluția lumii?


La un număr atât de imens, nici nu-mi pot imagina, dar sper că cei mai puțini tineri arată deschidere și încredere celor care vin din urmă și nu pun pe ei doar presiunea salvării. Tinerii vin cu nevoi transparente și înțelegere, dar și cu formule noi, experimentale de a face lucruri - nu toți, nu tot timpul, dar nu stau în comoditatea prezentului dacă ceva la el li se pare eronat sau nepotrivit pentru binele mai mare al comunității lor. Din disconfort și crize existențiale am învățat că ies lucrurile excepționale. Mai ales de la ei.


Când se vorbește despre tineret, mereu se aduce în discuție și subiectul educației. Cum ar arăta pentru tine un sistem educațional ideal, unul care să pregătească tinerii mai mult pentru viață?


Dacă aș putea să torn un borcan cât un cer peste școli, aș vrea să fie mai multă încredere îndreptată spre cei tineri. Și mai mult sprijin pentru lecțiile de care chiar ai nevoie ca să crești echilibrat. La un moment dat am citit dorințele unor copii de primară despre materiile visate: de design vestimentar, de gătit, de supraviețuire în natură. Lucruri practice, cu practicare imediată. Aș vota oricând pentru asemenea ore în școli. Iar tot pe lista de dorințe pentru educație să fie: empatie, încredere, experimente, săpun și hârtie igienică în școli, tavane care nu pică, resurse egale și atenție pentru toată lumea. Eu a trebuit să ies din școală și să dau de oameni noi, ca să încep să am încredere în munca mea de om de vizual. În școală adesea mi se spunea doar că fac lucruri ciudate (Ce e aia colaj? Ce e aia jurnalism narativ?) sau care pot fi cel mult un hobby, nu o profesie, chit că de fapt asta a devenit pentru mine.


Tema Zilei Internaționale a Tineretului 2020, este „Implicarea Tinerilor pentru Acțiune Globală” și urmărește să evidențieze modalitățile prin care implicarea directă a tinerilor la nivel local, național sau global îmbogățește în mod semnificativ procese sau chiar instituții, legi. Cum crezi că se traduce această implicare în România? Ce zone crezi că pot fi cel mai rapid influențate de niște tineri determinați să schimbe ceva?


Sunt bucuroasă la gândul că nu trebuie să mi le imaginez, că ele există deja. Sunt tineri hotărâți și pregătiți care deja schimbă lucruri în educație, sau în cum vorbim despre mediu și drepturile animalelor, despre egalitatea de gen, despre minorități și educație sexuală. Și nu numai. Mă întorc adesea la seria 19 sub 19 propusă de DoR, unde sunt doar 19 exemple de tineri de azi care schimbă viitorul de mâine. Și mai știu mulți.


Cum crezi că va arăta lumea după anul acesta? Vor fi influențate major comportamentele, viziunea asupra vieții a tinerilor?


Tinerii din jurul meu, fie prieteni de generație sau prieteni adolescenți mi-au vorbit lunile astea despre lipsa unui spațiu de încredere și susținere pe care ieșirile imediate cu prietenii sau colegii le ofereau și pe care restricțiile din spațiile publice, Zoom-ul sau frica constantă de cum ar putea evolua pandemia îi năpădesc. Resimt o oboseală, care poate să zdruncine suficient cât să doară inclusiv la anul. O oboseală că pandemia ne intensifică rolurile cu care jonglăm zilnic: de tânăr blamat sau care are presiunea de a salva viitorul, de fiu sau fiică, de coleg etc. Trăim vremuri complicate, iar distanța și distanțarea ne intensifică închiderile în noi. Cred că tinerii vorbesc mai des despre nevoia de oameni, de grup, care e o nevoie firească, de validare a apartenenței, de primit și oferit susținere și nu numai. Sper că înțelegem că toți avem nevoia asta, mai ales acum, că nu e încă o pretenție a tinerei generații.


De la generație la generație tehnologia pătrunde tot mai puternic în viețile noastre. Ce a adus pozitiv aceasta în viața ta și ce crezi că “ți-a furat”?


Încă mă păcălesc că am o relație decentă cu ea, că nu o las să rupă atât din timp și când o face e doar pentru muncă/inspirație/prezentat lumii ce mai fac. Dar raportul săptămânal primit de telefon spune că sunt niște ore care dispar acolo zilnic din păcate. M-a ajutat totuși să mă prezint lumii, să arăt ce fac, să arăt că vreau să muncesc și să învăț, m-a adus probabil cumva și-n rolurile pe care le am azi. Da, îmi ia din timp, dar mai mult mă înfurie că uneori mă încurc în altele și uit să folosesc tehnologia ca să promovez mai des munca bună, sau informații utile, sau reacții imediate la lucruri cu care nu sunt de acord. Încerc să le balansez pe toate cât de mult pot totuși.


Te-ai surprins folosind, măcar mental 😊, expresia “Tineretul din ziua de azi” referindu-te la cei mai tineri decât tine? Ce părere ai despre ei, despre generația Z?


Nu din câte țin minte, sau nu la modul serios, dar și lucrez adesea cu oameni mai tineri decât mine – fie că îi pun la treabă vizuală pentru revista DoR sau alte proiecte, fie că fac ateliere de storytelling vizual cu ei. Nu aș avea de ce. Cei mai tineri oameni din viața mea m-au învățat despre cât de important e să spui imediat ce simți și să fii transparent cu comoditățile, dorințele și fricile tale. Generația mea (sau oamenii de vârsta mea cu care am crescut) a considerat mai mereu că ești mișto dacă ții nările sus și nu ești prea vulnerabil. Dar din momentele complicate ieși cu lecțiile cele mai valoroase.


Dacă ți-ar vorbi copilul care ai fost, ce ar spune despre tânărul care ești?


Cred că ar admira cum mă îmbrac acum, curajul că mi-am făcut breton, că sunt un om răbdător și empatic cu ceilalți și că am suficientă admirație pentru propria persoană cât să mă simt aproape zilnic ok cu mine.



‹ înapoi la blog